„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In 1,14).
Timpul Crăciunului ne invită an de an să reflectăm la evenimentul întrupării Cuvântului divin și la consecințele acestui eveniment în istoria omenirii. Ieslea, brazii, ornamentele și toate colindele care răsună în această perioadă ne vorbesc despre timpul special pe care îl trăim.
Prologul Evangheliei după sfântul Ioan, care ne este propus spre meditare în ziua de Crăciun, ne vorbește în primul rând despre Cuvântul creator al lui Dumnezeu care „s-a făcut trup”.
Termenul original din limba greacă folosit de evanghelistul Ioan se referă la faptul că acest Cuvânt a devenit „carne”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, care s-a revelat de-a lungul istoriei prin profeți și prin semne minunate, a ales să se întrupeze. În persoana Fiului său, Isus Cristos, El a devenit ființă umană, trup și sânge.
Mulți oameni spun despre Crăciun că este o poveste frumoasă, dar nu are prea mare importanță pentru ei dacă toate evenimentele s-au întâmplat cu adevărat. Sfântul Ioan vine și ne spune că Întruparea lui Isus nu este doar o poveste, nu este o idee, ci este un fapt real.
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup în urmă cu 2000 de ani, înseamnă că acest Cuvânt poate să devină și astăzi trup și sânge în sacramentele și în viața Bisericii. Dacă însă Cuvântul nu s-a întrupat cu adevărat, dacă este doar un simbol, înseamnă că și mântuirea noastră este doar aparentă, simbolică.
Însă Cuvântul s-a făcut trup cu adevărat, iar noi putem avea parte cu adevărat de mântuire. Mântuirea nu este o idee. Este o realitate concretă. Sfântul Atanasiu spunea că „Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, Fiul a împărtășit natura noastră umană pentru a ne împăca cu Tatăl ceresc, pentru a ne descoperi iubirea sa nemărginită. Cuvântul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru ca prin patima și moartea sa pe lemnul crucii să ne dobândească mântuirea.
În această perioadă vedem în multe biserici reprezentarea scenei Nașterii Domnului. Această scenă nu poate fi completă dacă nu mergem și noi să-l întâlnim pe pruncul Isus. Să-l primim pe Mesia, Emanuel – „Dumnezeu cu noi”, în casa și în inima noastră ca să putem trăi cu pace și bucurie sărbătoarea Nașterii sale. Crăciun binecuvântat!
Pr. Octavian Sescu
