…dar s-au intors chinezii. Au venit si in anii 80, cu produse, dupa care noi, românii, alergam innebuniti. Am cumparat de toate, de la pixuri, ascutitori si creioane, pâna la ciocolata, alifii mentolate si conserve de porc.
Dupa Revolutie, au venit din nou, de data asta cu jucarii care se desfac in bucati, castronase de plastic, veioze cu trandafirasi, telefoane, casetofoane etc. „Chinezarii”, li s-a spus. Nici marfa nu mai era de calitate, dupa marea relaxare, nici noi nu mai eram atât de infometati.
Cert este ca nu prea ne-a mai placut ce era “made in China”. De fapt, noi ii asteptam, de vreo trei generatii, pe americani. Intrarea românilor, mai intâi in Italia, apoi in UE, a marit distanta fata de China. Ne obisnuiseram cu Panettone, Lavazza, Gilda Tonelli. Din Orient, doar ceaiurile mai erau binevenite.
Incercari de apropiere au mai fost, insa delegatiile din Beijing si Macao, alaiuri de oameni de afaceri si oficiali, care au stârnit mare entuziasm in Bacau, nu au venit si a doua oara cu propuneri concrete de investitii in industrie sau infrastructura.
Speram, din nou, ca sosirea chinezilor va aduce prosperitate României, dar mai ales prestigiu. Pentru ca, pâna la urma, despre asta e vorba: faptul ca am putea fi interesanti pentru China si pentru alte state din Est cu care, pe vremuri, aveam relatii comerciale, ar putea sa readuca România in pozitia de tara vie, activa, competitiva.
Nu faptul ca vom exporta animale, cereale si legume ne va aduce un mare câstig, ci sansa de a ne putea alege partenerii, de a avea alternativa la rudele bogate din UE. Sa exporti chinezilor materie prima si sa importi preparate din carne nu inseamna nimic pentru PIB.
Foarte mult ar insemna, pentru noi, daca Marele Zid Chinezesc ar avea ca ecou Marea Autostrada sau alte “proiecte de infrastructura de mare anvergura”, cum spunea premierul Li Keqiang.
O speranta exista, de data asta, caci premierul nu a venit aici ca sa-si piarda timpul, ci ca sa câstige piete. Dupa ce chinezii au construit, acasa, cartiere de lux in care nu locuieste nimeni si turnuri cu spatii de birouri care stau goale, au decis sa lucreze pentru altii, caci asiaticii au si pofta de munca, si nevoie de bani.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.