Până mai dăunăzi, aveam un ministru care-și pusese în cap că salveze și să fericească pensionarii, bunicii, seniorii, cum tot îi gratula zilnic, dimineața, la prânz și seara, ba, în unele zile, din lipsa altor informații, seniorii erau cap de jurnal și pe la miezul nopții. S-a dovedit a fi un palavragiu, un impostor: n-a făcut nimic, dar absolut nimic, pentru pensionarii cărora le plângea de milă. Și era ministru. De ce nu-l oprea nimeni? Greu de spus. Până la urmă a fost înlăturat de pe funcție și s-a pierdut ca și gogorițele lui electoral-politice. Am crezut că am scăpat…
Acum, acum sunt semne vizibile că este în creștere și afirmare salvatorul națiunii. Se pregătește de câțiva ani, ocupând funcții care-i permiteau, și lui, să bată darabana pe orice subiect. Instalarea pe jilțul de la Palatul Victoria i-a deschis calea, plaja, terenul pentru lansarea, cu aceeași ușurință, a tot felul de bazagonii, din sfera econmicului, socialului, finanțelor, luând pieptiș inclusiv strategii și tactici care vor îngenunchea burghezia, corupția, furăciunile din buget, vor tăia capetele balaurilor, care sug sângele poporului, amețind democratic populația descumpănită și dezorientată, sensibilă la orice promisiune. Combate bine. Da, microfoanele puterii s-au umflat de programe și proiecte, alimentate de flacăra iubirii de neam și țară. Ne-mai-văzut, ne-mai- auzit, de la Decebal încoace: cu o singură lege, România este salvată!
Ați fost atenți la limbaj? Cei mai în vârstă și-l amintesc pe cel al politicienilor și guvernanților din anii 50′-60′, care avea rostul de învrăjbire a diferitelor categorii ale populației. Pe de o parte – burghejii(!), îmbuibații, privilegiații, abonații la sacul bugetar, iar pe de altă parte sărăcimea, „bunicii”, cei cu salarii minime și cei cu pensii sociale, apoi înalții funcționari publici, versus fărâma de proletariat rămasă să ducă greul. Numai că totul scârție din toate încheieturile, Legea trecută prin Parlament are suficiente găuri neacoperite de lege, astfel că a fost pârâtă la Curtea Constituțională și nu se știe dacă și cum va ieși de acolo, astfel că sloganul salvatorului „vorbe nu fapte” prinde rădăcini.
Graba și neprofesionalismul, tot mai acut reclamate în ultimii ani, subțirimea și chiar lipsa studiilor celor care ocupă posturi ministeriale, superficialitatea și lipsa unei minime experiențe, au produs un fâssss. Și nu o explozie, cum se așteptau binefăcătorii declarați ai nației, fie ei din stânga sau din dreapta, că pare a fi totuna. La pomul lăudat, spun „seniorii”, să nu te duci cu sacul, ci cu…mătura.
