Am întâlnit de-a lungul timpului oameni interesanți, iar de la fiecare am învățat câte ceva. Spre surprinderea mea, continui să descopăr atât oameni frumoși, cu povești de viață, dar și antiexemple. Dar chiar și de la aceștia am avut câte ceva de învățat!
În primul rând, să nu judeci oamenii, să nu le pui etichete, să ai răbdare să vorbești cu ei și dacă poți, să le spui un cuvânt de încurajare. Am întâlnit și persoane care au trăit experiențe crunte dar au avut puterea să treacă peste greutăți.
Amintesc aici și despre oameni ajunși la vârsta pensionării, dar care nu s-au ascuns în fotoliile de acasă, ci au continuat să muncească pentru că așa se simt vii. De multe ori suntem tentați să-i hulim pe pensionari, să-i trimitem acasă pentru a le da posibilitatea tinerilor să muncească la stat.
Am cunoscut militari care au ieșit la pensie în floarea vârstei, pentru că le permite legea. Până și lor le vine greu ca la 47 de ani sau chiar la 50 de ani să spună că sunt pensionari. Și uite așa, pentru această categorie de oameni, viața capătă un nou sens. Unii aleg să călătorească, însă, cei mai mulți, își deschid propria afacere.
Învățați cu un regim de viață spartan, astfel de persoane fac parte din categoria oamenilor activi, cu speranță de viață lungă. Se spune că munca îl înnobilează pe om și tind să-i dau crezare celui care a spus asta. Mă uit apoi la bunici, oameni simpli de la țară, care au muncit o viață întreagă și încă mai muncesc. Cunosc femei care la 80 de ani trag la sapă mai ceva ca un tânăr.
Iarna, când nu lucrează pământul, se agită fără rost, pentru că nu pot munci pe cât ar duce. Bine, acestea sunt excepții! Însă, rămân la părerea că munca i-a făcut să treacă mai ușor peste boli. Un altfel de fitness, aș spune! Recent, un militar pensionar mi-a spus că în momentul în care va înceta să muncească va muri. Și l-am crezut!
Deși are o vârstă respectabilă, omul este atât de tonic încât aproape că îți stârnește invidia. Într-adevăr, în cazul lui, munca este cea care îi hrănește trupul, mintea și sufletul.
