România a juns sa momeasca populatia apta de munca sa se apuce de treaba. Dupa zeci de ani in care cei mai priceputi, dar si cei mai curajosi au preferat sa munceasca prin strainatate, incepem sa avem tot mai des senzatia ca la noi nu mai are cine sa o faca.
Nu ar fi ceva nou. De forta de munca, evident, calificata, se plâng de câtiva ani buni angajatorii. Am vazut asemenea situatii in industria constructoare de masini, in chimie, in constructii, pentru a nu mai vorbi de agricultura. Marile intreprinderi au luat initiativa, colinda din timp facultatile, de exemplu, bat palma cu studentii si-i asteapta, la absolvire, la munca. Altii au deschis scoli profesionale proprii sau in colaborare cu institutiile de invatamânt.
Dar, mai nou, chiar Guvernul a intrat in joc si, iata, de la 1 decembrie se aplica masuri „de avarie”: in sprijinul somerilor care doresc sa se angajeze se dau prime „de activare, de instalare, de incadrare”.
Cine vrea sa-si schimbe domiciliul la o distanta mai mare de 50 km, pentru a se angaja, va avea o prima de instalare de 12.500 de lei, iar daca vine cu toata familia are 15.500 de lei. Cel care nu are loc de munca si nu primeste indemnizatie de somaj, dar vrea sa se angajeze, va avea o prima de activare de 500 de lei. De asemenea, cei care fac naveta la mai mult de 15 km de domiciliu vor avea o prima de incadrare de 0,5 lei/km, dar nu mai mult de 55 lei/zi. Vor fi acordate subventii si pentru angajatori. Si nu e totul.
A plati pentru a momi oamenii la munca in România nu e, insa, ceva nou. In anii ’80, cine se muta cu munca in Banat, de exemplu, primea o gospodarie la cheie. Zona ramasese fara nemti.
Acum, România se pare ca ramâne fara români. Cel putin fara cei buni de munca.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
