“Cine a intins mana de mic, intinde pana moare”
In Beresti-Tazlau, micile afaceri pot fi numarate pe degete. Cateva magazine, o farmacie, vreo doi mesteri de case si cam atat. Familia Radu are un solar pe care nu-l considera o afacere, ci o sursa de trai. Munca de fiecare zi le asigura doar un trai decent. Nimic mai mult. Cand fac economii si strang ceva bani ii investesc pe langa casa. La extindere nu se gandesc, fiindca piata de desfacere este sufocata de bisnitari.
Emilia Radu si-a instalat remorca in fata primariei din Beresti-Tazlau, aproape de gardul unei case, cautand sa fereasca marfa de soarele de mai, cu putere de iulie. Clientii sunt tot mai putini, pe masura ce se apropie pranzul. I-au ramas destule paharele si ghivece nevandute, dar si maine este o zi. Pe pamant, a pus la racoare rasadurile care nu ar mai rezista inca o zi si pe care le va planta la ea acasa, dupa ce le va inviora cu apa. Pare neobisnuita o asemenea afacere la tara, unde vecinele schimba intre ele pui de flori. Totusi, Emilia Radu nu duce lipsa de clienti la panselute, craite, urzica, gherghina pitica sau lobelia. Cel mai bine se vand in aceasta perioada rasadurile, fiindca in Beresti-Tazlau oamenii sunt gospodari si le place sa aiba propria recolta de legume. “Sunt si care nu cumpara de la mine, mai ales in satul meu, Bosoteni. Au oamenii o conceptie ca ma imbogatesc. Avem solar, este adevarat, dar nu este o sursa de bogatie, ci un mod de a ne castiga traiul.”
Legumicultori de nevoie
Emilia Radu a lucrat cu ani in urma la o sectie de croitorie din comuna. Dupa ce sectia s-a desfiintat, a fost obligata sa invete altceva. “Profesor” i-a fost sotul, legumicultor priceput. Cand si el a ramas somer, solarul a devenit cu adevarat afacerea familiei. Chiar si fetitele, de 8 si 11 ani, dau o mana de ajutor. “Cate un paharel cu rasad pot pune si ele in ladita, spune cu mandrie mama. Acum, de exemplu, fac vanzare acasa. Am incredere in ele. Le invat de mici cu munca, dar le incurajez, in acelasi timp, sa invete, fiindca as vrea sa traiasca mai bine, mai usor.” Cutiile pline cu rasaduri verzi, carnoase, sunt doar rezultatul unei munci asidue de luni de zile. Activitatea la solar nu ia pauza niciodata. Incepe in ianuarie, se incheie cu recoltarile din octombrie, chiar si noiembrie, dupa care se trece la pregatirea patului de pamant pentru recolta urmatoare. Le-ar merge mai bine, daca in targuri si oboare nu ar avea o concurenta necinstita din partea bisnitarilor.
Asistatii social i se par “mai boieri”
In timp ce isi asteapta clientii, Emilia Radu ii vede zi de zi trecand pe sosea, spre magazine sau spre primarie, pe cei care asteapta ajutoare sociale. De multe ori i se pare ca sunt “mai boieri” decat ea. “Si mai relaxati mi se par. Nu se gandesc decat la mancarea si bautura de fiecare zi. Eu imi fac mereu griji, planuri, calcule. Spun ca sunt saraci, dar nu-i vad murind de foame si nici inghetati iarna de frig in case. Nu-i invidiez, spun doar asa. Oricum n-as putea sta degeaba. Cine a crescut cu parinti muncitori, munceste si el toata viata. Cine a intins mana de mic, intinde pana moare.”
Doina Mincu
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
