Ziceam că e o joacă, că sunt puţini, cazuri rare, când cetăţeni intraţi sub incidenţa unor legi sunt condamnaţi prin hotărâre definitivă, însă taman cu puţin înainte sau chiar după pronunţare unii reuşesc să o şteargă peste graniţă. Scenariile sunt făcute dinainte, sunt stabilite toate detaliile, ora, transport, punct vamal, ţara de destinaţie, bani trimişi înainte, cazare şi chiar este pusă pe roate o mică afacere.
Sunt nume sonore, oameni de afaceri, politicieni, interlopi, primari, care reuşesc să înşele instituţiile statului, punându-se la adăpost, până se mai limpezesc apele, până se mai uită, se mai schimbă o lege, un guvern. Dar sunt şi mulţi găinari, criminali, evazonişti, mulţi aflaţi în cercetarea organelor competente, alţii, la fel, condamnaţi deja. Mai repede sau mai târziu sunt daţi în urmărire generală, internă sau internaţională, cei mai proşti sunt descoperiţi rapid, împachetaţi şi trimişi în ţară, direct în puşcărie sau în arestul poliţiei.
Cei cu bani mulţi, relaţii, cunoştinţe, care mai şi o armată de avocaţi se descurcă şi rămân frumos în ţara pe care au ales-o pentru protecţie, invocând aceleaşi motive: nu au avut parte de un proces echitabil, a fost un proces politic etc. Şi, depinde: e Italia, e Grecia, Porto Rico, Anglia, Spania, Dubai, Venezuela etc., ţări care dispun de suficiente lacrimi pentru a le pune la dispoziţia fugarilor. Nu cred că acolo trebuie să căutăm vinovaţii, ci, aici, în ţară. Legislaţia în domeniu este nu varză, ci plasă de pescuit ton, balene, rechini, la care adăugăm şi deficienţele, găurile, incompetenţa celor care sunt puşi să păzească graniţele ţării.
Pui sub urmărire penală, acuzi un cetăţean pentru evaziune, înşelăciune, complicitate la…, favorizarea infractorului, furt, şi nu dispui măsuri asiguratorii: arest la domiciliu, sechestre pe bunuri imobile şi mobile, control judiciar, sună, arată ca o invitaţie la plecare peste hotare. Şi mai este un aspect care intrigă, ridică mari semne de întrebare: cum află inculpatul, condamnatul cu un timp anume înainte de hotărârea completului de judecată?
Când judecătorul pleacă dimineaţa la instanţă pentru a pregăti ultimele detalii ale pronunţării, individul este deja în punctul vamal, curat, onest, turist de ocazie, cu destinaţii exotice. Cine îi şopteşte decizia? Văd că nu se întreabă nimeni! Fiecare fugă are povestea ei, pe care nu o mai descâlceşte nimeni, invocăm mereu şi jenant aceleaşi cauze: salarii mici, personal puţin, dosare multe, lipsa de colaborare între instituţii interne şi internaţionale. Apă de ploaie. Din când în când mai auzi că un fugar celebru a fost returnat, adus în ţară şi deferit justiţiei sau trimis direct la închisoare, însă mulţi râd în nas justiţiei din România de prin diferite colţuri ale lumii.
Motivele, cauzele, deficienţele, posibilităţile de fraudare a jutiţiei trebuie căutate aici, în ţară, de la poliţistul de proximitate la ÎCJ, la ministerele de resort, în legislaţie, în regulamente, cât şi, mai ales, la oamenii puşi să apere şi să aplice legile statului, cu fermitate şi responsabilitate.
