Imi amintesc cum, pe la inceputul anilor 2000, se nastea o mare zarva printre consumatorii bacauani de energie electrica. Pe atunci, domeniul era pastorit de Electrica, aflata in portofoliul statului.
Nemultumirea era in rândul proprietarilor de cavouri care aveau criptele conectate la reteaua de electricitate si, prin urmare, erau obligati sa achite, la fel ca toti consumatorii, pe lânga consumul de curent, si taxa radio/tv.
Cu alte cuvinte, si mortii ascultau, dupa opinia oficialilor, posturile de radio sau vizionau, dupa caz, emisiunile televizate de pe oriunde.
Dupa ani, chestiunea mortilor cu nevoi pamântesti apare din nou, evident, sub alta forma. Recent, statul s-a vazut obligat sa acorde ajutoare de incalzire si persoanelor decedate.
Asta pentru ca familiile celor raposati au omis, din greseala sau cu bunastiinta, sa notifice statul despre trecerea la cele sfinte ale rubedeniilor, continuând, astfel, sa incaseze vreme de mai multe luni subventiile pentru lemne de foc.
Cert este ca mortii, pastrati in acte ca fiind vii, erau luati in calcul, pentru acordarea subventiei de incalzire, veniturile familiei fiind impartite la un numar mai mare de membri, si, ca atare, sprijinul statului era la fel mai mare.
Marturisesc faptul ca, acum, parca m-ar ispiti necuratul sa fac o gluma despre situatia de fata, insa, educatia crestina e mai puternica decât partea sugubeata din mine, asa ca ma abtin, continuând doar sa remarc aici mai curând necinstea unora dintre noi, data de traiul din ce in ce mai greu al românilor.
In alte conditii, sunt convins ca, daca oamenii ar fi avut suficient de multi bani, nu ar mai fi apelat la mila statului. Din pacate, nu pot sa nu remarc aici si lacomia unora care au solicitat ajutoare de incalzire din doua judete.
In plus, nu este exclus ca, printre sarmani, sa se numere si unii care sunt mai bogati decât ar fi prevazut legea in cazul acordarii subventiilor pentru incalzire. Nu de putine ori s-a intâmplat sa fie depistati asa-zisi saraci cu averi in banci care depaseau cu mult venitul minim garantat.
Parca le-as intelege disperarea adevaratilor sarmani, numai ca statul nu e dispus nicicum sa fie concesiv. Prin urmare, nu va inchide ochii nici la micile gainarii. Asa ca pâna la urma, ajutoarele incasate necuvenit vor fi returnate statului. De catre vii, caci raposatilor e mai greu sa le pretinzi banii.
