Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial de pe Măgura Ocnei. Filmare cu drona

Videoclipul pe care îl veți viziona prezintă Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei din orașul Târgu Ocna, un loc încărcat de istorie și semnificație pentru poporul român. Construit între anii 1925-1928, acest monument comemorativ este dedicat eroilor români căzuți în Primul Război Mondial și se află la o altitudine de 520 m într-un punct strategic al arealului în care Armata României a susținut lupte cruciale pentru apărarea frontului de la Oituz.

Amplasat pe dealul Măgura, în apropierea mănăstirii Măgura Ocnei, care a servit ca spital de campanie în 1917, monumentul oferă o perspectivă impresionantă asupra împrejurimilor. Măgura Ocnei se găsește în Munții Nemira, iar regiunea în care se află marchează tranziția între Munții Nemira, Depresiunea Tazlău-Cașin și Depresiunea Comănești-Dărmănești.

Clădirea monumentului, situată la cota 520 m (504 m după o altă sursă), domină peisajul și se remarcă la aproximativ 3 km distanță de Halta CFR Salina, fiind accesibilă printr-un traseu pitoresc. La scurtă distanță pe același deal se află mănăstirea Măgura Ocnei, contribuind la atmosfera solemnă și spirituală a locului.

Monumentul a fost construit în memoria sute de mii de eroi căzuți pentru întregirea neamului românesc în anii 1916-1919. În videoclip, veți descoperi detalii ale istoriei monumentului și modul în care a fost ridicat sub glorioasa domnie a marelui rege Ferdinand I și a reginei Maria, finalizându-se în 1928 în timpul domniei regelui Mihai I. Lucrările au fost realizate de militari, iar fondurile au fost strânse prin subscripție publică, sub îndrumarea domnului Mihai Teodoru, inițiatorul și președintele comitetului, împreună cu membrii acestuia, a căror contribuție este consemnată în Cartea de aur, păstrată cu grijă în monument.

Prin acest videoclip, veți avea ocazia să vă apropiați de istoria impresionantă a Monumentului Eroilor de pe Măgura Ocnei și să apreciați importanța sa în memoria colectivă a poporului român.

Sursa video: Ovidiu Imbrea