Pe strada Oituz nr. 14 se afla monumentul de arhitectura Scoala „Al. I. Cuza” construit in anul 1892. Scoala poarta numele domnitorului Al. I. Cuza deoarece, la data de 11 noiembrie 1859 se comunica din capitala principatului Moldova, Iasi, ca principele domnitor a incuviintat sa plateasca infiintarea unei scoli publice in Bacau. Aceasta se va numi „Scoala de baieti no. 2” si va incepe cursurile la 25 octombrie 1859 in localul „Scolii nr.1” cu invatatorul Petre Dobrica, având pentru inceput 52 elevi.Timp de 33 ani scoala a functionat in diferite spatii inchiriate.
De abia in anul 1892 se construieste sediul nou al scolii primare care a costat la vremea aceea suma de 75.000 lei. In forma sa initiala spatiul destinat scolii cuprindea 4 sali de clasa, o sala pentru cancelarie, o sala pentru arhiva si o locuinta confortabila, cu 5 camere, pentru director. Scoala are planul in forma literei „L”, fiind compus din corpul cu patru sali de clasa, având fatada principala spre strada Oituz, iar pe fatada estica era amplasata locuinta directorului. Corpul de cladire exista si astazi, aici functionând 6 clase de elevi si un amfiteatru care poarta numele artistului poporului Radu Beligan, deoarece in anul scolar 1928/1929 domnia sa a absolvit clasa a IV in aceasta scoala. In prezent, scoala monument de arhitectura a fost numita arbitrar „Corpul A”, pentru a se delimita de corpurile B si C, construite cu 80 de ani mai târziu.
Sub aspect arhitectonic, aceasta scoala face parte din categoria tip Spiru Haret, dupa numele savantului si ministrului care a condus destinele invatamântului românesc de la sfârsitul secolului al XIX-lea, pâna la Primul Razboi Mondial. Aceasta perioada a fost un mare progres pentru invatamântul românesc deoarece scolile cu o clasa, cu 2 clase, cu 3 si 4 clase aveau alaturat locuinta directorului, lotul experimental si raspundeau conditiilor impuse de invatamântul primar legiferat in anul 1864 de principele Al.I. Cuza. Planurile acestor tipuri de scoli era elaborat de catre „Casa scoalelor”, care functiona in cadrul Ministerului Instructiunii Publice condus pe atunci de cel care a fost parintele invatamântului românesc, Spiru Haret.
Materialele de constructie la aceasta scoala din Bacau erau: fundatia si soclul din piatra zidita, peretii din zidarie portanta de caramida. Sarpanta acoperisului era din lemn de conifere si se compunea din: popi, capriori, leturi si astereala. Peste aceasta din urma se punea invelitoarea din tabla lisa executata de catre mesterii tinichigii. Ferestrele erau mari si luminoase pentru a patrunde cât mai multa lumina in salile de clasa, interioarele erau inalte si incapatoare pentru a asigura cantitatea de aer proaspat elevilor.
Decoratia acestor tipuri de scoli era asemanatoare. Peretii erau zugraviti cu var alb, atât la interior, cât si pe afara. Ferestrele aveau in partea superioara câte un arc de cerc din caramida arsa si rezistenta de culoare maro, cu o mica cheie de bolta la arc. La baza ferestrei se afla un pervaz din caramida, in relief, intocmai ca la arcele de deasupra.
Scarile de la intrare sunt din piatra cioplita, iar deasupra intrarii, pe un spatiu protejat era scris din mulura de tencuiala rezistenta numele scolii si anul constructiei.
Inscriptiile de la aceasta scoala sunt amplasate astfel. Sub streasina fatadei principale: Scoala de baieti no 2. Pe cele doua coloane aflate in stânga si in dreapta usii de la intrare sunt trecuti anii: 1859, 1994. Cele doua placi de marmura au inscriptiile:”1859-2009. Scoala cu clasele I-VIII «Al. I. Cuza» Bacau. 150 ani de existenta”. „1859-1994 Scoala nr. 19 Bacau. 125 ani de existenta.”
Prof. dr. Dorinel Ichim, cercetator
