Dintotdeauna invidiați și puțin disprețuiți dincoace de Canalul Mânecii, britanicii au revenit în „splendida izolare” cu Brexit-ul aparent surprinzător. Moartea reginei Elisabeta a II-a i-a făcut puțintel mai simpatici continentalilor, care – cu mic, cu mare – și-au adus aminte că au nevoie de simboluri publice. De la Paris la Moscova (cu popas obligatoriu la Bruxelles!!!) e inflație de lideri mediocri, antipatici și rupți de realitate.
Așa că asistăm la un cor de boceli pline de epitete exagerate la adresa celei care a privit cu îngăduință ușor zeflemitoare zbaterile europene, în frunte cu a sa Uniune. Bineînțeles, televiziunile deprofesionalizate și Internetul plin de tâmpiței dau tonul și alimentează show-ul îndoliat, în timp ce problemele cu adevărat grave sunt „rezolvate” cu bâjbâieli birocratice de Casa Republicană Europeană de la Bruxelles.
Fosta regină și noul rege (cu întreg alaiul de nepoți și strănepoți) i-au cam luat fața foarte prezentului mediatic Zelenski Întâiul al Ucrainei, cel care a jonglat cu lamentările, avertismentele și chiar amenințările către Vestul care nu-l ajută suficient, după părerea lui. Desigur, agresiunea barbară a Rusiei este o realitate care ar trebui să dea fiori unei Europe neputincioase, subjugată laș gazelor ieftine furnizate de Putin. Dar scuză asta apelurile șefilor Uniunii și țărilor bogate care ne cer acum să ne sacrificăm în numele victoriei împotriva dușmanului cu care ei se pupau în bot până mai ieri? Sincer, nu m-aș pune pe același picior cu muncitorul german care are un salariu de vreo 3.000 de euro și nici cu fermierul francez care încasează subvenție triplă față de agricultorul român.
După ce-și vor îngropa regina și-l vor mirui pe Charles cel proprietar în Transilvania, englezii vor trăi în continuare bine, chiar dacă nu vor mai huzuri. Dinspre Ucraina se anunță succese militare incredibile, cu ajutorul armelor americane și a nepriceperii generalilor ruși. Depozitele de gaze natural ale Europei sunt aproape pline-ochi și nu vor fi probleme la iarnă, cel puțin asta trâmbițează toate guvernele Uniunii. Criza alimentară ar fi probabilă, dar puțin posibilă, după cum gângurește ONU, o organizație mai slabă chiar decât UE, dacă asta e posibil.
Deci, totul va fi bine, de ce să ne mai îngrijorăm degeaba? Poate din cauză că omenirea e condusă de cea mai impotent-nepricepută clasă politică din ultimii 70-80 de ani? Sau de lipsa ideilor cu adevărat noi, care să ne treacă omenește peste pârleazul unui mileniu III dezlânat și egoist?
