Oare daca Ion Budai-Deleanu ar fi trait in aste timpuri, pe motiv de „political correctness”, ar fi schimbat numele epopeii sale (eroice si comice, totodata) „Tiganiada” in „Rromiada”? Si daca ar fi facut-o, credeti ca balaoachesii s-ar fi comportat altfel?
Adica s-ar fi sacrificat ei pentru vreo cauza, s-ar fi dus la lupta pentru ea, si nu s-ar mai fi ciorovait intre ei la nesfârsit, visând la raiuri cu dealuri de brânza, cas, slanina si la copaci cu turte si colacei, basca parii pe care atârna multimi de „cârtabosi”?
Nici pomeneala, rromii nu se schimba ei cu una cu doua (e nevoie de zeci de ani pentru schimbarea mentalitatilor), si nu renunta usor la obiceiurile, naravurile lor si la „falosenie”, dupa cum spunea si o reprezentanta a acestei etnii (profesoara universitara, etnolog de profesie), invitata la o emisiune tv. ca sa lamureasca problema „regalitatii” la rromi, alta chestie arzatoare aflata acum la ordinea zilei. Prilej de alt tam-tam mediatic, de aprige dispute, de penibil taraboi.
Când abia ne-am racorit dupa funeraliile defunctului rege, zile intregi ecranele televizoarelor fiind ocupate numai cu stiri si imagini de la „eveniment”. Necazul este ca ne-am tiganizat si noi, românii, tinând-o tot intr-o galagie si agitatie permanente. In loc de treaba, numai vaicareala si vorbarie. Cum bine spunea Nicolae Prelipceanu, intr-un editorial din „Viata româneasca”: „Vara vorbim, iarna vorbim, primavara vorbim iara…”
Cam asta-i viata româneasca, o moara de vorbe. Si, intre timp, ne-trebnicia creste si coruptia se lateste halucinant, cu tot cortegiul ei: spaga, mita, bacsis, taxa de protectie, licitatii trucate, aranjamente dubioase, tranzactionism la toate nivelurile, regasit in sacrosancta formula: „vino sa vorbim, sa ne intelegem ca oamenii”.
In spatiul public, vorbitul se manifesta in spectaculoase iesiri la rampa, cu petarde, diversiuni aruncate ca sa ne tina in tensiune, sa nu mai putem avea liniste, sa ne apuce frica. In loc de lucruri concrete, de investitii, de proiecte de viitor, de relansare economica, de absortia acelor fonduri europene de care m-am plictisit amarnic sa tot aud ca ramân vesnic neabsorbite, exista doar zgomotul persistent scos de moara de vorbe care macina Nimicul.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
