„Mitropolitul Dosoftei ne-a adus mai aproape Cuvântul”

Afirmaţia este parte a epilogului derulării exemplare a Proiectului „NU Burnoutului, DA lecturii! Dosoftei 400”, iniţiat de Centrul Cultural Misionar „Doxologia”, în asociere cu Ministerul Culturii, prin Programul pentru cercetare şi educaţie prin cultură – ateliere, fondul Nevoi culturale de urgenţă. Acţiunea, sprijinită de inspectoratele şcolare judeţene Suceava, Iaşi şi Neamţ şi de Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani, a fost ocazionată de împlinirea, la 26 octombrie, a 400 de ani de la naşterea, în Suceava, a mitropolitului Dosoftei, primul mare poet cult român.

Microsinteză Dosoftei

Cultura română îl înregistrează ca slujitor devotat al cuvântului (deşi nu apare în „Dicţionarul de lingvişti şi filologi români” din 1978), inspirându-se mereu din poezia populară (nici dicţionarele etnologice nu-l remarcă), fără a ocoli sursele livreşti atunci când a redactat cartea sa de căpătâi – „Psăltire a svântului proroc David” (1673), cunoscută ca „Psaltirea în versuri”. „Dicţionarul general al literaturii române” (2004) îi alocă un amplu medalion (de Rodica Şuiu) acestui „cărturar, poet şi traducător”, din care reproducem pasajul orientat către profilul rubricii noastre: „Un lapidar vers al Psaltirii din 1673 (Limba îmi voi face condei de scrisoare) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos, în scopul cointeresării cititorului (să poată trage hirea omului către cetitul ei)”. „Propunându-şi a face din cuvânt instrument de expresie”, „lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înţelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică (Ca ciumiliturile, când altă grăieşti şi altă să-nţălege), simbolică (să-nţăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste) sau metaforică (pre mutare) a textului”.

Suceava, 26 octombrie 2024

S-a întâmplat să fiu în localitatea natală a mitropolitului, cu o comunicare despre noutăţile aduse de „Îndreptarul ortografic, ortoepic, morfologic şi de punctuaţie” (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2024), participând la un simpozion despre inovaţia în educaţie, organizat de Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Daniel Nicolescu a donat, cu acest prilej, antologia sa „De la psalmistul David, la psalmiştii români moderni şi postmoderni” (Egal, 2023), care se deschide, firesc, cu contribuţia lui Dosoftei.

 De aici am mers la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, unde la intrarea în paraclis se află tabloul votiv al mitropolitului Dosoftei, descris în recenta monografie a Bisericii, de Vasile M. Demciuc.

Iaşiul mitropolitului

În capitala Moldovei, Dosoftei (numele de mirean, Dimitrie) a învăţat la Şcoala Domnească de la „Trei Ierarhi”, sensibil la opera complexă a mitropolitului Varlaam. Iaşiul i-a consacrat, în vremurile noastre, Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”, inaugurat în 1970 şi botezat astfel în 2005, la canonizarea sa. Salvarea de la demolare a construcţiei trebuie pusă în legătură cu dramaturgia lui Mircea Radu Iacoban, care a scris piesa de teatru „Hardughia”, despre clădirea Academiei Mihăilene.