Mistrețul frate cu românul

Mă declar și de această dată, din capul locului, iubitor de animale şi susţin toate prevederile legale cu privire la ocrotirea acestora. Nu-mi plac animalele ţinute în cuşti (deşi am fost de multe ori prin grădinile zoologice), nu-mi place vânătoarea (dar ascult sau citesc povești vânătorești), n-aș omorî nici măcar o muscă (dacă nu m-ar bâzâi enervant). Ce să mai spun despre ţânţari şi molii!

Dar am ascultat, de mai multe ori și chiar de curând, cum se căinau agricultorii de pe văile Zeletinului și Berheciului, care povesteau ce păţesc ei cu porcii mistreți de pe fondurile de vânătoare, unde porcii sălbatici s-au înmulţit peste măsură, iar recoltele sătenilor sunt serios dijmuite.

Sătenii se pun la pândă noaptea, fac zgomote infernale dacă apar porcii, fac focuri grozave, dar uite că de la un timp patrupezii nici de acestea nu se mai tem, iar cu oamenii parcă ar conviețui de când e lumea lume. Mistrețul parcă a devenit frate cu românul, iar plângerile pe la autorități au cam rămas vorbe în vânt, nimeni nu mișcă un pai.

De când am auzit asemenea întâmplări mă uit cu alţi ochi la terenurile cultivate de pe văile Zeletinului și Berheciului și observ ce n-am văzut în viaţa mea: sperietori de toate felurile, din cârpe, din PET-uri, din cutii de bere şi din câte şi mai câte, nu doar prin cireşi, cum erau odată, nu doar prin viile atacate furibund de grauri, când roadele au dat în pârg, ci prin tot ce creşte, de la porumb, la floarea sorelui, la rapiţă şi chiar la orz sau grâu. Pe cine să sperie inofensivele cârpe? Evident pe grohăitorii sălbatici.

Însă tare mă tem că, inteligenţi cum sunt, râmătorii s-au învăţat şi cu textila, iar la cutiile de bere cred că se uită cu jind ca omul însetat şi fără bani în buzunar în mijlocul verii.
Fermierii, mici sau mari, s-au gândit să pună garduri electrice. Se spune că un animal odată atins cu botul de o sârmă dintr-un asemenea gard nu mai calcă pe acolo în veci. Dar de unde atâta bănet pentru zeci de kilometri de garduri? Ce-i de făcut? Există lege și pentru asemenea situații, dar cine să o aplice dacă nu cei în drept?

Ar mai fi o soluţie: să le arate oamenii râtanilor obrazul sau să le spună, tot de la obraz: „Dom’le, nu fiți porci!”