„Voi sunteţi lumina lumii… Voi sunteţi sarea pământului” (Mt 5,14-16). În Evanghelia duminicii a V-a de peste an, Isus ne invită pe toţi să fim „sarea pământului şi lumina lumii”. Dar cine este sare şi lumină a lumii? Gândul nostru zboară imediat la papa, la episcopul care nu precupeţeşte nici un efort pentru a-şi conduce turma pe calea mântuirii. La sutele de preoţi care, în calitate de apostoli, propovăduiesc evanghelia la toţi oamenii.
Sunt, de asemenea, centrele misionare din toată lumea unde se anunţă cuvântul prin opere de binefacere: şcoli, spitale, distribuire de ajutoare, unde misionarii sunt încă persecutaţi, răpiţi şi ucişi în pentru credinţa lor. E frumos să descoperi lumina lumii şi să recunoşti că întunericul nu are ultimul cuvânt, că minciuna, nedreptatea, violenţa, alţi zei moderni nu pot triumfa. Cuvintele lui Isus, „voi sunteţi lumina lumii”, le sunt adresate, în egală măsură, şi părinţilor, copiilor, bunicilor. De ce e mai uşor pentru noi să recunoaştem lumina numai în sfinţi, în cei mari, în cei ce săvârşesc opere extraordinare? De ce să nu medităm la misiunea extraordinară a mamei şi tatălui de a fi „sare a pământului” pentru familie, pentru cei de lângă ei?
Să ne gândim: cei cărora Isus le adresa aceste cuvinte, cine erau? Oameni obişnuiţi, tineri şi bătrâni, farisei şi cărturari, oameni ai timpului său. Oameni din familii normale care mergeau la el, fiecare cu necazul lui, bolnavi şi păcătoşi, entuziaşti şi îndrăgostiţi de el, fascinaţi de împărăţia lui Dumnezeu. Şi lor le-a spus Isus: „Voi sunteţi sarea pământului”. Da, şi dumneavoastră, care alcătuiţi poporul său, părinţi, copii şi bunici, sunteţi chemaţi să fiţi „lumina lumii” şi „sarea pământului”. De ce tocmai dumneavoastră? Şi în ce mod recunoaşterea dumneavoastră ca lumină a lumii poate da forţă, putere, încredere?
Exemplul personal al tatălui şi al mamei este „lumină” pentru micuţul care priveşte cu maximă curiozitate fiecare gest, ascultă fascinat fiecare cuvânt care iese din gura părinţilor, învaţă de mic „legea” care guvernează micul univers al familiei. Aşa cum e normal, fiii urmează exemplul părinţilor. Părinţii sunt „pietre vii” la temelia formării copiilor lor. Ei caută în părinţi, în tot ceea ce aceştia fac, modele de viaţă. Iată de ce familia îşi pune amprenta asupra comportamentului şi personalităţii fiilor. Dacă în familie copiii descoperă adevăratele valori religioase, etice, moral-creştine, cu siguranţă, la rândul lor, vor trăi viaţa proprie în conformitate cu aceste valori. Călăuziţi de „lumina” părinţilor, copiii nu vor umbla în „întuneric”, ci vor descoperi calea adevărului.
Vorbesc despre lucruri simple, cotidiene, chiar banale. Cum, întorşi de la lucru, binecuvântează masa, fericiţi de darul de a cina împreună, povestindu-şi cele de peste zi; cum hrănesc micuţul şi decid la care şcoală să-l înscrie; cum fetiţa mijlocie e suspectă de scarlatină; cum băiatul mai mare a avut o altercaţie cu cel mai bun prieten. Iată, aceste familii, prin mărturia lor simplă, sunt lumina lumii. Aceste familii cred în Dragoste, sunt martori ai puterii dragostei, chiar dacă îşi recunosc limitele. Aici se aprinde o lumină pentru lume: aici ura, deziluzia, resentimentul, frica, suferinţa nu supravieţuiesc, deoarece Cristos este mereu prezent. Cele cinci cupluri care dau mărturie şi se îngrijesc de familiile creştine care urmează să se nască, chiar dacă nu sunt perfecte, au o lumină proprie de arătat, care reflectă lumina aceluia de la care au primit misiunea de a fi martori, sare a pământului, modele de viaţă şi iubire.
Părinţi, să nu ascundeţi lampa sub obroc, căci aţi fost aleşi să fiţi lumină care luminează în întuneric şi martori ai lui Cristos până la marginile pământului.
Pr. Gabriel Bacoşcă-Ţernă, vicar la Parohia Romano-Catolică „Fer. Ieremia” Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
