Probabil ca nu exista bacauan care sa n-o cunoasca pe Mirela. Mirela are pagina de Facebook, are cont pe Ask.fm, are sute de poze facute prin oras si câteva zeci de clipuri urcate pe YouTube. Este, mai mult ca sigur, cel mai cunoscut câine maidanez din oras.
De fapt, a fost. Pentru ca Mirela a lasat Bacaul pentru Anglia: de câteva zile, câinele a ajuns intr-un adapost din Marea Britanie si urmeaza sa fie adoptat. Initial, el a fost tinut intr-o pensiune din apropierea Bacaului, unde a fost deparazitat si vaccinat, i s-au facut actele, a fost fotografiat si, apoi, prezentat pe Facebook.
Dupa ce s-au facut toate actele si s-a obtinut viza finala de la Directia Sanitara Veterinara, Mirela a fost urcata intr-o masina si trimisa catre Anglia. In scurtul timp cât a fost ingrijita dupa ce a fost luata de pe strada, Mirela a scapat de obsesia pentru cauciucurile masinilor, s-a facut cuminte si a pus câteva kilograme pe ea.
La Calais, inainte sa ia bacul spre Dover, câinele a bagat in sperieti iepurii de pe câmp. Mirela este doar unul din câinii fara stapân din oras care este adoptat sau in curs de adoptie in strainatate.
Un alt caz celebru, care a fost prezentat la televiziunile engleze, este cel al lui Glory, câinele din Bacau fara picioare, pentru care o familie engleza a cheltuit câteva mii de lire pentru a-i pune o proteza.
S-a nascut pentru a iubi animalele
De adoptiile internationale se ocupa si Oana. Oana Mariana Berbece, o tânara de 23 de ani, acum masteranda la Litere in Bacau. Dragostea ei pentru animale este infinita. Practic, fiecare parte din corpul ei firav traieste pentru micile vietuitoare – câini, pisici, porumbei, soricei. De mic copil iubeste animalele.
„M-am nascut pentru asta, ne-a spus sigura pe ea. As vrea sa le iau pe toate acasa, daca as putea. Dar am noroc de prietenii care sunt alaturi de mine”. La prieteni, in special la cei care locuiesc la casa si au curte, gaseste adaposturi temporare pentru câinile si pisicile care urmeaza sa fie adoptate.
Se loveste mereu insa de mentalitatea oamenilor care nu inteleg aceasta pasiune. „Insa am noroc, mare noroc, cu cei din afara tarii. De aceea m-am si orientat spre adoptiile internationale”, explica.
I-a impresionat pe francezi
Totul a inceput in Franta, in urma cu trei ani, când, ajunsa acolo printr-o bursa de studiu Erasmus, „o mâta slabanoaga si infometata”, cum o caracterizeaza, i-a atras atentia in fata unui supermarket. Instinctual s-a aplecat spre ea, a hranit-o si a mângâiat-o, iar pâna-n seara pisica era deja adoptata.
„I-am impresionat pe francezi cu gestul meu. M-au abordat imediat si m-au ajutat sa gasesc o casa pentru acea pisica. Au pus afise cu poza ei peste tot si asa am rezolvat problema”, a povestit Oana. Ajunsa acasa, a extins acea idee si in Bacau. La inceput pasii au fost mai greoi, dar acum totul i se pare … o joaca.
„Ajut animalele sa duca o viata normala. Tot ce inseamna maidanez, fie el catel sau pisoi, inseamna o viata de suferinta. Iar eu ajut. Sunt cred ca sute de cazuri, nici nu le-am numarat. Sau chiar mii, daca ma intrebati si de cei pe care nu i-a dat inca spre adoptie, dar sunt in grija noastra”, este de parere. E ajutata de toti cei care ii inteleg aceste trairi, ii cunoaste pe toti medicii veterinari din oras, pe sterilizare, vaccinare, tratamente.
Banii? „Vin. Sunt situatii când si cersim pentru ei, dar ne descurcam. Cei mai buni donatori sunt oamenii din Olanda, iar cei mai buni adoptori de animale, cei din Germania. Dar lucram si cu Franta, cu Finlanda, cu Anglia, cu Belgia.”
Trei cazuri, trei povesti. La fel ca alte mii.
Nu are timp liber deloc. Clipa de clipa cauta solutii pentru a salva de la moarte micutele suflete. Chiar si in timpul discutiei noastre a mai rezolvat trei cazuri: unul in Franta (o catelusa din zona Buhusiului care a fost impunsa cu furca in burta in timp ce era gestanta), unul in prag de a fi operat (un catel cu zgarda incarnata) si un altul in Germania (un pui de pechinez, abandonat alaturi de alti 5 fratiori lânga o ghena in centrul Bacaului).
Niciodata nu da gres. „Feed-back-ul e foarte bun peste tot. Ne ocupam si de asta. Fac parte din Asociatia Per Anima, colaboram si cu alte ONG-uri care se ocupa de protectia animalelor si ne descurcam. Nu dorim decât ca lumea sa ne inteleaga si sa devina mai responsabila in aceasta privinta. In primul rând sa inteleaga ca orice maidanez trebuie sterilizat”, mai spune Oana.
E sustinuta indeaproape si de prietenul ei, dar si de sora ei, care intre timp urmeaza si Facultatea de Medicina Veterinara. Asta va face toata viata – va salva vieti de maidanezi. Si nu le ofera cadou.
„Animalele nu sunt cadouri. Nu stii in ce familie ajunge printr-un astfel de gest”, spune categorica. Telefonul i-a sunat iar. Problema era urgenta. A fugit imediat. Noi am inteles-o. Pentru ca amândoi iubim animalutele nevinovate.
Roxana Neagu
Razvan Bibire
