Se numeste Rosa del Conte, este italianca si a ramas în cultura romana drept unul dintre cei mai însemnati eminescologi straini. Opera sa fundamentala se numeste „Mihai Eminescu o dell’Assoluto“ (1961), tradusa la noi cu titlul „Eminescu sau despre Absolut“. Este un masiv studiu menit a proba valoarea exceptionala a scrisului eminescian. De la primul contact cu creatia poetului nostru national, s-a îndragostit de muzicalitatea, inefabilul si puritatea versului sau. I-a ramas credincioasa decenii la rand si a capatat încredere în toata literatura romana.
A fost profesoara la facultatea de limba si literatura romana la universitatile din Cluj-Napoca si Bucuresti, dar si la cele din Milano si Roma. În 1994 i s-a acordat titlul de membru de onoare al Academiei Romane Cand am cunoscut-o, în 2007, la Roma, împlinise o suta de ani. Am vizitat-o în apartamentul-biblioteca cochet al unei celibatare si ne-am înteles prin nume proprii, repere oriunde în lume. I-am explicat ca venim de la Bacau si a exclamat aproape imediat: „Bacovia!“ Cand am rostit numele lui Alecsandri, tot bacauan, a dus mana spre spate, semn ca îl stie si pe acesta, dar ca face parte dintr-o lume îndepartata. I-am explicat prin cifre ca totusi au fost contemporani: din 1881, cand s-a nascut Bacovia, si pana în 1890, cand a murit Alecsandri, cei doi erau actori pe aceeasi scena a vietii.
La 104 ani, mai precis pe 3 august 2011, Rosa del Conte ne-a parasit. Au ramas traducerile în/ din italiana si romana, dar mai ales pilda unui cercetator care a intuit firesc si eficient valoarea geniului eminescian, mult mai mult decat noi, cei de la nord de Dunare…
Ioan Danila