„Miracolul” economic bacauan

Suntem contemporani cu o explozie a activitatii comerciale, cum nu a mai fost, poate, niciodata. Stam excelent la indicatorul suprafata spatii comerciale pe cap de locuitor si, chiar daca somajul este in crestere, iar populatia pare tot mai saracita, hypermarketurile sunt in expansiune. In locul fostei fabrici de confectii avem Cora, in locul Partizanului e deja de cinci ani Arena Mall, in locul Prolatarului e o ruina si un proiect nefinalizat al unor cladiri de birouri, la Vinalcool e o statie de sortare a deseurilor, Bere Margineni e ruina, CPL-ul e club plus ruina, Robinete Industriale e ruina, IPEP e ruina. Mai toate intrarile in oras sunt flancate de centre comerciale. Au mai aparut doua in buricul târgului si pe Mioritei. Carrefour s-a multiplicat dintr-unul in trei.
Consideratiile de mai sus nu sunt nostalgii ale vremurilor când ne amageam ca industria Bacaului duduia. Sunt doar puncte de plecare ale unor nedumeriri legate de mersul productiei si al consumului in oras. Bacauanul se regaseste in bancul cu românul care atunci când nu are nici un leu in buzunar schimba o suta de euro, pe care eventual o cheltuie la hypermarket. Ori, poate, sunt multi printre noi care inca mai au bani la saltea, iar de teama sa nu mucegaiasca ii mai vântura pe la cumparaturi. Apoi, sa nu uitam ca orasul e pol de dezvoltare. Altfel spus, pe hârtie avem potential de dezvoltare economica, avem capacitati de cercetare si inovare (universitati), infrastructura de afaceri si alte medalii spoite.
Pe de alta parte, datele statistice plaseaza Bacaul in zona gri-neagra a dezvoltarii economice, unde inca adie vântul rece al recesiunii economice (vezi produsul intern brut pe cap de locuitor, printre cele mai mici din tara, salariile in scadere continua de patru ani, miile de firme desfiintate, absenta investitiilor, dezindustrializarea, etc.). Cu alte cuvinte, nu producem mai nimic, dar avem tot mai multe posibilitati de a cheltui. Iar fiindca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, le vom spune miracolul economic de la Bacau, ca sa nu mai existe dubii si manuale de economie incomplete.
Explicatiile “miracolului” sunt multiple, pe cât de multi sunt si analistii economici. Unii dau ca posibila explicatie faptul ca multa lume e plecata in strainatate, de unde vin si banii de risipit la cumparaturi. Daca luam in considerare ca industria a fost demolata, iar in loc nu s-a pus nimic, daca ne uitam la datele recensamântului, care indica o scadere a numarului rezidentilor bacauani de la peste 200.000 acum zece ani la numai vreo 133.000 de suflete acum, explicatia sta in picioare.