– povestea renasterii, la 11 ani, a unui baietel din Bacau, ars intr-un incendiu când avea aproape 6 ani
Undeva in 2010, intr-un sat indepartat numit Craesti dintr-o comuna in care saracia este confundata cu normalitatea, numita Stanisesti, din judetul Bacau, viata unui baietel pe nume Alexandru Hurjui si care pe atunci avea aproape 6 ani avea sa se schimbe radical.
Ca si viata parintilor sai, Ionel (42 ani in prezent) si Vasilica (31) si a fratilor nascuti la acea data (Catalin – 14 ani si Ana Maria – 8 ani), dar si nenascuti inca (Andrei – 1,7 ani). Alexandru a ars. Tatal se afla la lucrul cu ziua prin vecini, iar mama plecase intr-o fuga, ironic, dupa apa. Zece minute. In zece minute un drum de acasa spre apa si dinspre apa spre casa s-a transformat intr-un cosmar cu flacari si arderi pe viu.
„Sotul era plecat cu munca prin vecini. Eu ramasesem acasa cu Catalin si Alexandru. Era in 2010. Catalin avea 9 ani, iar Alexandru avea aproape 6 ani. Noi nu aveam apa in curte, m-am dus dupa apa, iar când m-am intors, l-am gasit pe Alexandru in flacari. Am lipsit cam zece minute”, a povestit Vasilica, mama lui Alexandru. „L-am dezbracat cât si cum de repede am putut si am sunat la salvare, la Podu Turcului. Am fost trimisi la Iasi, unde am stat internati eu cu Alexandru, mai bine de trei luni”, a continuat mama.
Cum s-a intâmplat si de ce e greu de judecat
E greu de judecat mai ales atunci când saracia – tradusa prin lipsa accesului la educatie in favoarea „muncii la câmp”, prin lipsa de curent, de apa etc. dintr-o casa, dintr-o intreaga comunitate – in 2015, inca este confundata cu normalitatea. Copilul, in joaca sa, a gasit un bidon pe jumatate cu benzina. Pe care l-a aruncat in cuptorul cu lemne aprinse, pe care mama lasase la fiert „bostanii pentru porci”. Un cuptor construit in curte de mâinile lui Ionel si ale Vasilicai, aceleasi mâini fiind si cele care au construit, necalificat, din pamânt, casa in care si acum locuiesc.
Alexandru a suferit arsuri de gradul III și IV, pe 45% din suprafata corpului, aceasta insemnând chip, gât, mâini, abdomen. La Iasi, in decursul celor circa trei luni de spitalizare, Alexandru, la cei nici șase ani ai lui, a trebuit sa treaca peste coma, peste repetate transplanturi de piele, peste neputinta de a mânca, de a vorbi – ”a stat cu o seava in gât”, dupa cum stie sa explice mama -, neputinta de a se deplasa. Impresionanta, in tot acest cosmar, lupta nu atât a parintilor, cât a lui Alexandru insusi. Dupa trei saptamâni de spitalizare si ingrijire, baiatul a reinvatat sa vorbeasca. Cu o demnitate neconstientizata poate, Alexandru s-a dovedit si se dovedeste in continuare mai puternic decât familia lui.
Dupa externarea de la Iasi, copilul a reinvatat, in curtea lui de acasa, sa mearga, sa se joace, sa dea ajutor parintilor. In ciuda conditiei in care se afla – parintii din saracie si nepricepere n-au mai continuat vizitele medicale, crezând la propriu ca ceea ce a primit baiatul la Iasi a fost tot ce s-a putut face -, in ciuda starii sale spuneam, Alexandru si-a gasit puterea inclusiv de a-i incuraja el pe parintii lui. „Mereu imi spune, mai ales atunci când se simte rau, ca sa stau linistita, ca are sa se faca bine, ca el n-are cum sa moara!”, marturiseste mama, tatal o aproba, Alexandru insusi, ceva mai târziu, confirma.
Asa a stat Alexandru, de la petrecerea tragediei, din 2010, nestiut de nimeni, nemaiingrijit medical de nimeni, neinscris la scoala – a fost inscris anul trecut la clasa I pe care a frecventat-o, din cauza conditiei sale, prea putin – asumându-si rolul de ajutor in casa atât cât si cum poate. Asa a stat, cu barbia sudata la propriu de piept, cu mâinile crusta, cu pleoapele in incapacitatea de a le inchide, pâna in luna iulie 2015. Alexandru este, in prezent, desfigurat.
Micul-mare miracol care a dus la renasterea lui Alexandru
In luna iulie 2015, dupa cinci ani de la cosmarul prin care a trecut Alexandru, s-a petrecut insa un mic miracol. De atunci, el devine din ce in ce mai mare. Echipa Fundatiei de Sprijin Comunitar Bacau, cea care de ani lucreaza in comuna Stanisesti prin proiecte de ingrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice si proiecte educative pentru copiii din satele arondate (Clubul cu Lipici), aflata intr-o activitate de reevaluare a situatiei populatiei expuse la risc, efectuata cu sprijinul primarului comunei, a ajuns la casa lui Alexandru.
Din acel moment, Alexandru si familia sa au devenit beneficiari ai FSC Bacau. „Nu stiu cum n-a ajuns la noi mai devreme. Am fost sesizati de primarul comunei Stanisesti, de a carui buna colaborare ne bucuram. Am actionat imediat pentru a-l trimite pe baiat la spital pentru investigatii amanuntite. La Spitalul de Pediatrie din Bacau am fost fericiti sa gasim imediat sprijin prin dr. Mihai Galinescu.
A fost o bucurie pentru noi ca acest om a acceptat imediat sa se ocupe de caz”, a spus Gabriela Achihai, presedintele FSC Bacau. Fundatia a gasit sponsori (Romger Medical din Bucuresti) pentru o proteza de care Alexandru are nevoie, iar pe viitor, au declarat reprezentantii organizatiei, aceasta va suporta toate cheltuielile necesare urmarii de catre baietel a unui intreg proces medical. Mai mult, ne-a spus Gabriela Achihai, „in functie de durata si sederea lui Alexandru in spital, trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca el sa mearga la scoala”.
Miracolul de la Sectia de Chirurgie Ortopedica si Pediatrica
Dupa investigatii amanuntite, la inceputul lunii septembrie 2015, Alexandru a fost internat la Sectia de Chirurgie Ortopedica si Pediatrica a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau cu diagnosticul „cicatrici cheloide multiple faciale, cervicale, torace, membre toracice post combustionala cu retractii severe”. Aici, echipa medicala a demarat un amplu, extrem de dureros, dar provocator si plin de speranta proces de interventie chirurgicala specifica astfel incât viata micutului pacient sa recapete sensul bucuriei de a fi traita cât mai aproape de normalitate.
„Da, avem de-a face cu un caz deosebit, o arsura foarte grea, inclusiv arsuri de cai respiratorii, copilul fiind ventilat, pe limba tuturor, printr-un tub bagat in trahee. In boala asta – ca arsura este o boala – când operezi, prima si cea mai mare problema este sa intubezi pacientul”, a raspuns solicitarilor noastre de a explica ce inseamna, efectiv, boala copilului, dr. Mihai Galinescu, medic primar chirurgie si ortopedie pediatrica, seful Sectiei de Chirurgie Ortopedica si Pediatrica SJU Bacau si medicul curator al lui Alexandru. Baiatul a fost supus unei interventii extrem de dificile si nu lipsita de mari riscuri pe care o intreaga echipa medicala cu incredere si profesionalism si le-a asumat. A fost o reusita. Dar procesul nu e nicidecum terminat.
„Concret, i s-au bagat copilului pungi de silicon sub piele, iar acum, odata la 3-5 zile, i se injecteaza in acesti saci ser fiziologic. Riscul unei astfel de interventii este, in special pentru anestezist, foarte mare. Operatia a durat circa patru ore. Vreau sa-i reconstruim zona gâtului (Alexandru are, de la arsuri, gâtul lipit de piept, n.r.) si de incercat de reconstruit regiunea faciala. Procesul asta, daca totul e in regula asa cum speram, va dura minim un an. Este, oricum, impresionanta puterea pe care o are acest copil. Colaboreaza foarte bine”, ne-a explicat dr. Galinescu.
Dorintele lui Alexandru
Ce ai simti când la intrebarea „daca ai putea da timpul inapoi pentru a nu-ti gasi copilul in flacari?”, ai primi simplu, sec, raspunsul „nu m-as mai duce dupa apa?”…
Primul lucru pe care parintii lui Alexandru l-au facut dupa ce copilul a fost externat de la Iasi, a fost construirea unei fânâni la poarta casei ridicata tot de ei, din pamânt, intr-un câmp dintr-un sat uitat dintr-o comuna in care saracia este traita ca normalitate, intr-o tara europeana.
Familia lui Alexandru – culmea! – nu cere nimic. „Nevoi? Nu vrem decât sa se faca baiatul bine – a spus Ionel, tatal lui Alexandru. Avem o vaca a noastra, un porc, vreo doua gaini si vreo doua capre, avem si o mica gradina, avem ce mânca”.
Si ce ai simti daca, la intrebarea adresata unui copil, „ce-ti doresti, tu, Alexandru, cel mai mult acum?”, ai primi simplu, sec, raspunsul „sanatate la familie?”.
Nevoile, chiar daca neconstientizate si nerostite, sunt totusi, dincolo de sanatate: carti cu povesti, jucarii, hainute, paturi, lenjerii de pat… Iar daca dincolo de povestea asta se intrevede o nevoie de a darui putina normalitate, alta decât cea inteleasa de familia lui Alexandru, luati legatura cu cei care, in prezent, l-au luat in ocrotire, Fundatia de Sprijin Comunitar in cazul de fata.
