Sunt în dezbatere acum modificările la Legea Învățământului sau chiar se propune o nouă lege, după amploarea și zornăiala declanșate în societate. De unele modificări m-am cutremurat, la altele mi-am permis să zâmbesc în colțuri. Pe nicăieri – și am căutat – nu am găsit dascălul, profesorul, ba nici elevul nu prea se observă de la înălțimea noii legi. În această nebunie de vară m-am gândit să le reamintesc bunilor și inteligenților propunători și modificatori că ei, copilul și dascălul există, chiar despre ei ar putea fi vorba, dacă nu e cu supărare.
Că e așa, am găsit pe net, circulă, e disponibilă pentru toată lumea, o scrisoare atribuită fostului președinte al Americii, unul dintre „părinții” tânărului stat, Abraham Lincoln, către profesorul fiului său, care n-ar fi rău să fie citită într-o pauză dintre modificările la noua lege. Este reală, nu este, nu-i așa important, important este ce scrie în acea scrisoare. Iată, ce zice Abraham Lincoln:
„Fiul meu va trebui să învețe că nu toți oamenii sunt sinceri și onești. Dar învață-l dacă puteți minunăția cărților…și totuși, dați-i timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, al albinelor de sub soare și al florilor de pe câmp. În școală învață-l că e mult mai onorabil să eșueze decât să trișeze. Învață-l să aibă încredere în propriile idei, chiar dacă ceilalți îi spun că se înșeală. Învață-l să fie amabil cu oamenii amabili și dur cu cei duri. Încercați să-i dați fiului meu tăria de a nu urma mulțimea, să nu urmeze turma…
Învață-l să asculte pe toți oamenii; dar să selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevărului, și să păstreze doar ce e bun. Învață-l dacă puteți, cum să râdă când e trist…învață-l că nu e o nicio rușine în a plânge. Învață-l să fie grijuliu cu cinicii și să fie atent la lingușitori. Învață-l să-și „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preț pe sufletul și inima lui. Învață-l să astupe urechile la bârfă…Tratați-l gentil, dar nu-l protejați, deoarece numai testul focului face oțelul bun. Lăsați-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsați-l să aibă curajul de a fi brav. Învățați-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuși, deoarece apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerință mare, dar vedeți totuși ce puteți face…
Este așa un copil de treabă fiul meu!”
Fără comentarii.
