Într-o țară în care jumătate de an este frig, ninge și plouă, s-a început construirea de piste de bicicletă. Nu întâmplător, ci cu bani de la Bruxelles, căci știm că acolo s-au adunat inteligenții planetei și iau decizii de tot felul, de la curbura maximă pe care are voie să o aibă un castravete până la revoluționarea dietei cu făină de viermi și lăcuste prăjite.
E început de decembrie și, ce să vezi?! Băi, pistele din Bacău sunt pline de bicicliști care pedalează în șir indian, înjurând automobiliștii care le-au blocat trecerea. Bicicliștii pedalează demni, fericiți că salvează planeta acum, în ianuarie, după ce, la finele lui decembrie, și-au făcut aprovizionarea tot pe bicicletă; au pus jumătatea de porc pe cadru, cozonacii în spate, pâinea și portocalele pe coarne, iar baxurile cu apă și bere, pe cap, cum au văzut la televizor că se face prin unele părți ale Africii.
Aiurea! E pustiu pe pistele de biciclete și nu trece nici naiba să pedaleze pe frigul ăsta. Și până prin aprilie-mai nu o să pedaleze nimeni. Pentru că nu suntem nici Olanda și nici Anglia, unde iarna e un fel de primăvară. Și pentru că, în ciuda câtorva persoane care au cerut insistent piste pentru biciclete, românii nu au o asemenea dorință.
În primul rând este vorba de climă. Iernile s-au mai domolit, dar nu atât încât să fie o fericire să pedalezi prin oraș. Apoi, pedalatul înseamnă transpirație și duhoare. Ia adunați 30 de școlari care au pedalat câte 4 kilometri fiecare și adunați-i într-o sală de clasă și vedeți cât rezistați. La fel, încercați să intrați într-un birou în care angajații au ajuns la muncă pedalând.
Apoi, mult mai important, mașina este, încă, un element de statut social. Românul își măsoară succesul prin casă, mașină, telefon mobil. Nu va renunța niciodată la mașină doar pentru că unii au idei. Că, la o adică, au mai fost idei din astea. S-au mai gândit diverși să-l determine să facă sau să nu facă lucruri. Și n-au avut succes.
Desigur, unii se vor gândi că vor putea forța românul să meargă pe bicicletă. Îi vor îngusta străzile, îi vor interzice accesul, îi vor baga taxe. Se vor găsi soluții. Mereu s-au găsit, pentru că nebunia cu bicicletele nu are nicio bază reală.
Nu mașinile personale și nu gospodăriile poluează; că am mai văzut unii că măsurau „amprenta de carbon” a sarmalelor. Până când nu se vor lua măsuri cu adevărații poluatori, toate încercările de a interzice autovehiculele cu motor termic, centralele pe gaz, mâncarea tradițională nu vor fi percepute decât niște prostii care au alt scop decât cel al protejării mediului.
