Chiar dacă nu după douăzeci de ani, ca în Alexandre Dumas, dar după o despărțire destul de lungă, Mihaela Murafa revine în trupa de animație a teatrului băcăuan și nu oricum, ci cu un spectacol de autor. M-am bucurat să o revăd, cunoscându-i pasiunea pentru actorie, mânuire păpuși, regie, pentru scrisul destinat copiilor. Noua ei piesă de teatru, pe care a prezentat-o publicului, duminica trecută, într-un spectacol-recital, se numește „Cine a furat visele lui Orbe?” Ce nume de personaj, cât lumea, cât globul pământesc! Te-ai gândi la vreun uriaș și, când colo, este vorba doar de un băiețel de buburuză, care nu s-a născut însă, ca părinții și frații săi, cu buline pe aripi, ci cu desenul globului pământesc. Un copil însemnat, așadar, care nu putea să aibă un destin comun. La nașterea lui, cele trei ursitoare care au venit i-au urat tot ce este mai bun și mai frumos, cu excepția uneia dintre ele, cea numită Rosea (celelalte au fost Viridis și Luteea, prima având culoare verde, a doua galben-oranj), care a avut o prezicere avertisment, spunând că „Binele nu va fi mereu stăpân în lume/ Și piedici se vor ivi/Iar unii se vor înrăi”. Ea nu vedea lucrurile în roz, așadar și, lucidă, semnalează pericolele.
Orbe și-a început viața fericit, întins pe o frunză de nufăr (Zița- Nufărița) care plutea pe un ochi de baltă, puiul de buburuză având vise minunate. Până într-o zi, când, când balta s-a acoperit de carburant, ulei și mâl, iar visele au dispărut. Orbe, cuprins de o sfâșietoare tristețe, crede că i le-a furat cineva, așa că pleacă în căutarea lor. După ce vorbește cu mai multe animale întâlnite în pădure, toate indiciile duc spre o vrăjitoare, cum altfel decât rea și urâtă?, numită Polurmia. O făptură hidoasă, care locuiește pe un nor negru, și închipuită, având ifose de „creatoare de modă”. O modă de gunoaie și deșeuri de plastic! Orbe o înfruntă și îi spune că își vrea înapoi visele colorate, care se nasc din „pace, frumos, sănătate și bucurie” (acesta fiind mesajul umanist al piesei) și că Terra nu va fi niciodată un morman de gunoi în vârful căruia va trona ea, vrăjitoarea după cum s-a lăudat aceasta. Plină de otrăvuri, încrezută și înfuriată, Polurmia i-a strigat, disprețuitor micuțului că, „fiecare om are o bucățică din mine”. Ceea ce dă de gândit, pentru că oamenii nu sunt puri și pot fi slabi, coruptibili.
Dar totul este să-ți dorești să fii bun și să aperi bogățiile și frumusețile Terrei, să ai grijă de ele, așa spune textul Mihaelei Murafa, care se încheie vesel, luminos, alungând norii de teamă, liniștindu-l pe Orbe și odată cu el pe copiii din sala de spectacol, pentru că nu a fost vorba decât despre un vis urât.
Scrisă în versuri simple, dar cu miez, inteligente, sprintene și muzicale, piesa Mihaelei Murafa, imaginativă și sensibilă, are un mesaj de mare actualitate, educativ, spunându-le copiilor, pe înțelesul lor, care sunt efectele poluării, cât de mare poate fi dezastrul în viitor dacă nu vom avea grijă de planeta noastră, pentru că aici trăim, aici este viața și rostul nostru. Actrița și-a pregătit cu multă fantezie, migală și dăruire spectacolul, interactiv, antrenând, în unele momente, și spectatorii în acțiune. La vedere, ea a fost Prezentatoarea, dar a jucat toate celelalte personaje, recitalul ei fiind unul complex, cu diverse modalități de expresie: teatru în miniatură, de umbre și siluetă, de păpuși, cu actor cu mască și la vedere, cu proiecții filmate. În totul, o reușită.
