„Mi-aş dori ca mai mulți băcăuani să realizeze că în orașul lor se află o instituție culturală de 70 de ani”

– Primul spectacol în care ai jucat pe scena TMB, în calitate de actor angajat a fost Moara cu noroc. Ai avut de făcut o înlocuire. Spune-ne, te rog, cum te-au primit colegii de scenă?

– Cu brațele deschise. Nu mă așteptam să fie așa de deschiși și binevoitori cu mine, mai ales că n-am avut posibilitatea să repetăm de multe ori până la spectacol. M-au ajutat să îmi intru în rol şi am repetat scenele cu personajul meu de câte ori a fost nevoie ca să iasă bine. Poate pare că n-ar fi mare lucru, însă când auzi de orgoliile din rândul actorilor, poți crede că te mănâncă de viu dacă ești nou venit; din contra, aici la Teatrul Bacovia, m-am simțit de la prima repetiție ca într-o familie.

– Care a fost sau este cel mai îndrăgit/nesuferit rol din experiența ta de student sau de proaspăt actor?

– Din experiența mea de student, pot spune că cel mai nesuferit a fost rolul lui Tybalt, dintr-un studiu din Romeo și Julieta; trebuia să fiu rău, cu sânge rece, eu sunt un om blând şi calm, cel puțin la suprafață, însă într-un final mi-a reușit și-am descoperit ceva nou despre mine: pot să fiu rău, dacă trebuie.

– Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?

– Că un teatru este ca vinul, cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun. Însă pe o notă mai serioasă, mi-aş dori ca mai mulți băcăuani să realizeze că în orașul lor se află o instituție culturală de 70 de ani, asta nu o face veche sau demodată, ci longevivă și merită să-i faci o vizită mai des. Am spus că pot fi și rău.

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”