Invatamântul profesional românesc pare sa intre pe un fagas nou, benefic, dupa ce mai multe institutii de invatamânt (si nu numai) au infiintat clase intregi, chiar scoli dedicate acestuia, uneori dupa modele de mare succes in lumea civilizata. Frapeaza, insa, o adevarata ruptura intre ceea ce se cere si ceea ce se cauta pe aceasta piata, de vreme ce intreprinderi mari, de prestigiu, dar si altele mai marunte, se plâng mereu de lipsa fortei de munca de care au nevoie, evident a celei calificate.
Astfel, unii antreprenori au ajuns sa califice la locul de munca, in conditiile in care piata pe care activeaza incepe sa le ceara tot mai multa productie. Scoli cu traditie in calificarea tinerilor ori s-au inchis ori propun viitorilor elevi meserii de genul „ospatar”, „vânzator”, „agent de turism” etc. De constructori, de mecanici, de operatori chimisti si de altii asemenea parca n-ar mai avea nevoie nimeni, desi unii tipa dupa ei.
Nostalgic, cum devine tot omul plecat prin lume, dar intors uneori la bastina, n-am evitat sa trec deunazi sa mai vad, macar pe dinafara, fostul liceu industrial de chimie in care mi-am petrecut cinci ani din viata. Dupa 60 de ani de la infiintare, deviza scolii, devenita „Colegiu Tehnic”, este acum „Traditie si continuitate”, dar de chimie pe acolo nici vorba, ci doar de turism si alimentatie, de protectia mediului sau de comert. In timp ce un combinat chimic de alaturi plânge dupa chimisti calificati.
Desigur, si meseriile isi au viata lor, adica se nasc si mor. Dar in unele cazuri parca inca nu a sunat ceasul.
Mi-am adus aminte din nou de o astfel de situatie când, din Moinesti, am primit vestea frumoasa ca in cladirea fostei „Scoale de Baieti”, deschisa in 1894, dar care din 1980 a fost Atelier Scoala pentru Grupul Scolar Industrial de Petrol si Gaze, este propusa acum sa devina un muzeu. Iata o idee, poate pentru a aduce macar in muzee meseriile de care inca avem nevoie.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
