Mulți s-au dus spre politică. Și nu pentru că s-ar fi priceput la asta. Nici vorbă. Au știut că, dacă ajung acolo, au asigurat un loc de muncă al naibii de bun, de bine plătit. Cel puțin pentru un mandat. Interesant e că, odată ajuns la putere partidul care i-a făcut, omuleților nu le mai vine să plece. Mai ales cei care n-au nicio pregătire (și nici vreun merit de excepție) pentru a deține acea funcție publică de conducere. Simpli ţiitori de genţi sau lipitori de afişe. Animale de casă. Parcă știe cineva cum au fost organizate concursurile?! Or, asta este o mare problemă.
În fine. Să zicem că unii au prins din mers cum e mersul pe la vreo instituție sau alta, înțelegând că, dacă-și fac treaba, cât de cât, n-au probleme nici cu șefii de partid, nici cu restul lumii. Rămân, însă, cel puțin un sfert de trepăduși dintre cei peste 1,25 de milioane de angajați din sistemul de stat, care nu fac mai nimic. Sunt „piloșii” de partid (loaze, rude de sânge, prin alianță, sau mai mult decât simple cunoștințe, inclusiv foști ziariști cărora „baronii” fie le-au închis gura cu un post „călduț” la stat, fie i-au gratulat cu vreo funcție, grație limbilor catifelate date peste tot).
Mediocrii, lipsiții de valoare, „mărunții” de tot felul le-au luat locul merituoșilor, celor vrednici, capabili cu adevărat. Majoritatea sinecuriștilor plimbă o hârtie dintr-un sertar în altul, de la un birou la altul. N-au nicio calificare în domeniul peste care au fost puși șefi, dar o fac pe șefii, cu grație.
La toate nivelurile, din păcate, de la „Casa poporului”, la primării, consilii județene, în Educație, Sănătate, la Mediu, în Agricultură ș.a.m.d. Se face „Sănătate” cu impostori, „Economie” cu nepricepuţi, „Educație” cu inculţi, politică externă cu plagiatori, și tot așa. Grav mi se pare că mulți dintre demnitari sunt indivizi mai puțin educați, care fie au fost șomeri, fie au avut diplomă de subinginer sau chiar și-au falsificat-o pe cea de bacalaureat. Partidul e în toate! Din păcate, crize peste crize s-au tot abătut asupra noastră, în ultimii ani. Și niciuna generată de popor. Bașca, cea din prezent, bugetară, cauzată de cheltuielile exagerate din sistemul de stat. Observăm cu toții că nevoia de resurse financiare este mai mare decât fondurile existente. Dar și că statul român este umflat, nehalit. Îl auzim cum hălpăcăie zgomotos ca porcul. Un bugetofag sadea.
N-am nimic cu pompierii, cu jandarmii sau cadrele medicale. Măcar avem garanția că au ajuns acolo știind o meserie. Plus că-i și vezi ce fac, acolo unde sunt: sting incendii, salvează vieți, veghează asupra respectării legii … Curios aș fi să văd ce se va întâmpla cu trepădușii despre care amintisem mai sus, după ce se va aplica legea „risipei bugetare” care, prin amenințări cu tăieri, cu măsuri și redimensionări, a speriat un popor întreg. Cine pleacă, cine rămâne? Asta este întrebarea.
