Dupa zece ani si mii de euro investiti
Timp de 20 de ani, comuna Strugari a fost locul in care medicii stateau “de ploaie” intre doua curse. Naveta de 100 de kilometri dus-intors pana la Bacau si cladirea darapanata a cabinetului erau numai bune sa descurajeze orice tanar absolvent de Medicina. Pana in 2001, cand o tanara doctorita a zabovit ceva mai mult si, fara sa-si dea seama, a prins radacini aici. De 10 ani, renoveaza dispensarul si, desi mai are multe de facut, nu s-a descurajat inca.
Dispensarul comunei Strugari nu arata, pe afara, ca o unitate sanitara. Pare casa unei familii care iubeste florile si oaspetii. Poarta este larg deschisa si parca invita trecatorii sa admire gradina. “Abia dupa vreo sase ani de cand m-am stabilit in comuna am invatat ca la sfarsitul programului pot inchide poarta si usa, ne-a marturisit dr. Loredana Godoci. Lumea din sat venea la cabinet la orice ora din zi si din noapte. M-am trezit si cu un pacient in dormitor, cu noaptea-n cap. Urgenta lui era ca-i trebuia o trimitere si pierdea microbuzul.” Cu timpul, medicul si cele 1900 de persoane pe care le are in grija (1700 de asigurati si 200 de neasigurati) au ajuns sa se cunoasca si s-au “educat” unii pe altii. Multumiti de doctorita, oamenii au fost de acord sa i se vanda cabinetul, care devenise a doua sa casa. S-a ajuns si in instanta, dar numai fiindca initial nu a cumparat si terenul, iar cand sa parafeze contractul, legea privind vanzarea cabinetelor nu mai era in vigoare.
“Slava Domnului ca exista uitarea!”
Cand s-a stabilit la Strugari, dr. Godoci lucra intr-un dispensar care nu avea nici macar gard sau geamuri la ferestre. “De 10 ani tot renovez si dupa multe mii de euro cheltuiti aici am ajuns in sfarsit la stadiul achizitionarii mobilierului. Am compartimentat si recompartimentat pana am facut cabinetul conform cu normele sanitare de functionare.” Tot ce a castigat in “perioada lui Nicolaescu” (ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu – n.r.), adica in 2008-2009, cand programul de evaluare a starii de sanatate a populatiei a fost banos pentru medicii de familie, a fost inghitit de lucrarile de reabilitare a cladirii. “Totul era cu susul in jos, dar asa faceam serviciu. Bani cheltuiti si mult stres. Slava Domnului ca exista uitarea!”
Ganduri de duca, din cand in cand
Vremurile s-au schimbat, iar castigurile medicilor de familie au scazut. Sporul de rural “am ajuns sa spunem bine ca ne dau si atat”, iar serviciile platite se reduc de la an la an. “Fac vaccinari la 7 scoli, dar nu se platesc. Chiar daca am un singur elev, ca la Nadisa, eu tot trebuie sa ma deplasez pana acolo. Mereu suntem acuzati ca nu facem una, alta, dar nu spune nimeni ce cumplit a fost anul trecut cand veneau copiii din maternitate nevaccinati impotriva tuberculozei si cat de greu ii convingeam pe parinti sa mearga la Moinesti sa-l faca.” Schimbarile si aberatiile din sistem ii dau medicului, cateodata, ganduri de duca. “Sotul meu lucreaza in Anglia, are si cetatenie, dar avem parinti in tara. Nu-i pot parasi. Apoi ma gandesc, asta e, sunt medic la tara, e bine, mai primesc un ou, mai cumpar laptele ieftin si zilele trec. Am de ales?”
Doina Mincu
