Nu ştiu câte meserii au şi un jurământ de credinţă rostit atunci când o persoană este numită să o profeseze, dar medicii, în mod obligatoriu, rostesc Jurământul lui Hypocrate, Părintele medicinii. Păcat că s-a renunţat la varianta originală, era mult mai frumoasă, cuprinzătoare şi emoţionantă. S-au scos multe pragrafe, multe interdicţii şi angajamente.
L-am recitit zilele trecute, când, într-o comună din judeţul Bacău au „descălecat” 30 de medici şi studenţi la Medicină, pentru a acorda consultaţii, investigaţii şi asistenţă medicală gratuite la peste 200 de locuitori, aducând cu ei şi aparatura necesară. Au ales să rămână acasă, pentru a dărui după ce au primit la rândul lor. Este una dintre cele mai generoase iniţiative izvorâtă chiar din Jurământul lui Hyporate, la care, sunt convins, s-a presărat cu dragoste, suflet şi multă dăruire. Iată doar trei paragrafe din Jurământ rostite de toţi absolvenţii de la Medicină: „Voi exercita profesiunea cu constiinţă şi demnitate; Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră; Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii”
Medici tineri, de mai multe specialităţi din Iaşi, Bucureşti, la care au aderat şi studenţi, s-au reunit în „Caravana cu medici” şi se deplasează, după o pregătire prealabilă, în diferite localităţi rurale unde trec prin filtrul medical persoanele aflate în dificultate, care, din diferite motive, nu beneficiază de asistenţă medicală de specialitate. Sunt, acum, la a 46-a intervenţie. Punct. Ce poate fi mai frumos, mai uman decât să-ţi ajuţi necondiţionat semenii, fie copil, matur sau bătrân? Veţi spune că nu-i nimic senzaţional; şi nici nu este. Nişte oameni şi-au respectat jurământul, profesia şi onoarea.
„Fac acest juramânt în mod solemn, liber, pe onoare!”
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
