Privind către ,,70. Pas cu pas” (București, Editura Amurg sentimental, 2021), cel de-al 33-lea volum al lui Cornel Simion Galben, continuarea unui asumat jurnal de cursă lungă, două gânduri insistente mă curtează. Primul vine dinspre Sfântul Augustin, din ,,Confesiuni”, cel care, vorbind despre marea trecere, spune că există trei timpuri: prezentul din cele trecute; prezentul din cele prezente; prezentul din cele viitoare. Fără a fi fan al lui carpe diem, în jurnal, autorul își centrează resursele mai ales pe prezentul din cele prezente. Al doilea gând, sugerat de aproape toate paginile volumului, mă trimite către acea bijuterie de suflet a lui Nikos Kazantzakis, din ,,Raport către El Greco”: „I-am spus migdalului: Frate, vorbește-mi despre Dumnezeu! Și migdalul a înflorit”…
Sinteză a viețuirii între 28 decembrie 2019 – 28 decembrie 2020, vreme de zavistie pandemică, saga personală care aruncă lumini și umbre interesante/ inedite mai ales asupra vieții literare, un fel de ..Mărturisiri în agora”, jurnalul anunță două accente noi, față de suratele precedente (,,Ieșirea în lume” 2012; ,,Ultima sută”, 2013; ,,Primul prag”, 2014; ,,1000 de pași”, 2016; ,,Zile de trecere”, 2017; ,,Pe față și pe dos”, 2018; ,,Sunt un fiu risipitor”, 2020). Primul: ,,Veți observa probabil […] că, după 50 de ani, am reabilitat publicistic al doilea prenume din certificatul de naștere, folosit acum pe post de nume, în combinații de genul Cornel G. Simion, C. Simion, G. C Simion sau C. G. Simion. Decizia i se datorează în bună parte scriitoarei Valeria Manta Tăicuțu, care i-a dat pentru prima oară credit”. Al doilea: ,,Cum anul acesta a fost dezastruos în multe privințe, am decis că […] e cazul să fac o schimbare, așa că voi nota în fiecare zi ceea ce rămâne la finalul ei”.
Din țesătura mărturisirilor putem surprinde câteva trăsături ale personalității autorului. Iată doar câteva dintre acestea…
Cu inima mereu lipită de Credință. ,,Azi, la ora 12, am împlinit 70 de ani! […] De ani buni îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi dăruiește încă o zi, așa că o voi face și în continuare cu aceeași dragoste”. La aceeași vârstă, Eugen Ionescu scria: ,,Înainte, sculându-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu, care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o”…
Altruist și acribios. Are sute de fișe literare pe care le completează, cu altruism și acribie, pentru sute de scriitori sau personalități consacrate sau în devenire; un demers rupt din spiritul sisific. Nu sunt puțini cei care află ecouri despre aventurile lor literare din aceste fișe. E o rara avis, într-o lume în care egoismul este vedetă. Când citești rânduri precum acestea – ,,…numărul paginilor citite în acest interval [un an] a ajuns la 5 074, iar al celor consultate în tot felul de publicații culturale, la 33 442” – mai că-ți vine să chemi meșterul, ca să vezi de ce contorul tău nu înregistrează…
Revoltat. ,,Numai văzând biserica goală, mă și apucă năbădăile. Iar furia crește cu atât mai mult, cu cât, vorba diaristului Constantin Călin, «Uităm ușor, iertăm ușor. Și n-o facem din exces de comprehensiune, ci pentru că nu credem profund în nimic». Ia să fi avut credință cât un grăunte de muștar, am fi fost toți în casa Domnului și nimeni nu avea ce să ne facă”.
Îndrăgostit de sport. ,,Am trăit intens meciul Simonei Halep cu Elena Rybakina […], sportiva noastră obținând al doilea titlu la Dubai și al 20-lea în întreaga carieră. Cred că am fost mai tensionat decât jucătoarele, la finalul celor două ore și jumătate, când mi-am măsurat parametrii, aparatul înregistrând o tensiune alarmantă: 19.7/ 10,7 și 106 bătăi pe minut, în condițiile în care leneșa mea inimă rareori trecea de 60”.
Observator critic al manifestărilor culturale și al vieții revistelor literare. Mereu atent, aplaudă, îmbrățișează, dar nu ezită să așeze tușe de vitriol… eticizat peste ieșirile din decor care vizează documentarea sau substanța discursurilor. Uneori, nuanțele de patimă te fac să te întrebi ce istorii ale unor trecute relații, posibil conflictuale, le-au zămislit.
Cu orizonturi de așteptare. Pentru CSG, ziua sa de naștere este mai mult decât o sărbătoare. Este ziua în care ți-l imaginezi cum înalță încă o statuie a Timpului. Notează cu o aplecare de artizan doldora de suflet numele celor care l-au sunat sau i-au trimis urări pe alte canale de comunicare. Uneori, redă discursurile emoționante ale acestora. Dacă exiști însă în inventarul așteptărilor sale și devii lipsit de sensibilitatea aniversară, te trezești în insectarul cu pustietăți de suflet (,,Niciun semn de la Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor și, așa cum anticipasem, niciun articol care să evoce o activitate literară derulată de-a lungul unei jumătăți de veac”).
Cultul familiei, al prieteniei și recunoștinței, vocația de om al agorei, simțul axiologic și asumarea responsabilității sunt alte repere ale personalității autorului, care pot fi decriptate din volum.
