Nu sunt cârcotas, dimpotriva, de multe ori parca m-as mustra pentru cât de putin sunt atras de bârfele despre câte si mai câte se intâmpla prin târg. Nu, pentru ca, am realizat ca oricât de mult m-as implica, tot nu se va schimba nimic.
Sau daca da, in orice caz nu când mi-ar placea sa se intâmple. Dar, parca, tot imi vine, câteodata, sa ma razvratesc, daca nu zgomotos, in piata publica, dându-mi foc sau despuindu-ma in vazul trecatorilor, macar, in taina, singur, in fata televizorului sau citind o stire de pe undeva.
Caci, aproape ca te-apuca zbenga atunci când, vrând sa te relaxezi undeva, in natura, prin partile mai inverzite ale târgului, realizezi ca, de fapt, nu ai cum sa te-nfratesti cu codrul, poiana, pâlcul de copaci sau smocul de iarba salvat de talpile cotropitoare ale bipezilor cu pretentii de oraseni. Nu ai unde si basta. Iar, daca te-apuca dorul de duca, nu departe, ci prin apropiere, in vreo padure, pe vreun câmp sau intr-o râpa, stai cu morcovul cât China, de teama sa nu vina unii de pe la Mediu (desi-s putini si nu cred ca ar avea cum sa acopere intreg arealul) care sa-ti taie chitanta la amenda deloc mica pentru foc de gratar sau campare in zone interzise.
Cred ca bacauanului fara dare de mâna si nu numai i-ar fi fost mai la indemâna sa traga la firul buruienii, direct pe Insula de Agrement, celebra, pe vremuri, prin oferta limitata, dar suficienta pe care ti-o garanta in zilele de weekened sau in orice perioada mai libera de peste an.
Era un pic de nisip sau iarba cât sa intinzi o patura sau sa bati migea, aveai si un bazin, doua, cu apa mica pentru copii, dusuri, un teren de tenis, de handbal, in fine, de sport, un restaurant amenjat cât de cât civilizat, cam pentru nevoile de atunci, la care stateai cu orele sa iei niste bere si niste mici. Dar, parca, nici nu mai conta cât transpirai la coada, important era ca aveai unde sa tragi si sa te simti bine pentru câteva ore, cu familia, cu prietenii sau vecinii.
Era Marea Neagra a bacauanilor. Acum, de vreo cinci ai, localnicii orasului mai ca nu au unde sa se duca pentru a petrece câtva timp in aer liber, la o bere cu doi mici. Pentru ca, de tot atâtia ani, alesii locali se tot câcâie sa faca din o asa oportunitate ceva de clasa, de care sa se bucure, in egala masura, tot bacauanul.
Aproape aceiasi consilieri pe care-i stiu de vreo 20 si ceva de ani ca fac umbra de pomana lumii, singura diferenta ca, acum, au burtile ceva mai mari.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
