Un canal de manele a fost inchis iar o serie de piese au fost interzise de la difuzare pe timpul zilei. O decizie inutila, deoarece, cine doreste, poate gasi manele câte vrea pe Internet.
Problema cu manelele este nu limbajul, ci mesajul. Majoritatea manelelor sunt un fel de gagsta pe ritmuri orientale, in care hip-hopperi balcanici, plini de lanturi de „haur” si imbracati in haine cu sclipici cânta despre câti bani au, ce femei au ca accesorii, ce masini misto conduc si, din aceste motive, poseda un numar imens de dusmani.
Fiecare pustan de clasa a noua devine cel mai curajos baiat de cartier dupa ce asculta in casti câteva zile acest gen de mesaje. Iar dizonanta cognitiva il va face sa remodeleze universul punându-se in centrul acestuia.
Astfel, daca un profesor in va pune o nota proasta pentru ca n-a invatat, copilul va pune acest lucru pe seama faptului ca proful il uraste, daca un coleg nu-i da sa copie tema, este pentru ca il invidiaza pentru banii pe care-i are, daca altul ii face observatie, e pentru ca-i vrea prietena.
Succesul va fi masurat in numarul de pahare pe care e in stare sa le dea peste cap fara sa borasca, in numarul de gagici agatate in club sau in pumnii cu care l-a cocosat pe tocilarul clasei pe motiv de port ilegal de sapca.
