În comuna Ștefan cel Mare, din județul Bacău, se înalță o bijuterie istorică și spirituală, Mănăstirea Bogdana. Acest loc binecuvântat, situat pe Valea Trotușului, nu este doar o simplă mănăstire, ci și o fereastră deschisă către trecutul măreț al Moldovei. Cu rădăcini adânc înfipte în istorie, această mănăstire este o mărturie vie a credinței și a rezistenței în fața vremurilor tulburi.
Istoria Mănăstirii Bogdana începe în secolul XIV, când primii călugări s-au așezat în această zonă, în vremea descălecătorului Bogdan, venit din Maramureș. Chiliile lor erau răspândite în pădure, în jurul unei biserici de lemn, ridicată cu trudă și credință. În secolul XVII, Marele Logofăt Solomon Bârlădeanu a transformat această așezare de rugăciune într-o mănăstire cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Cu ziduri de apărare, turn clopotniță și biserica în plan treflat, mănăstirea a fost zidită din piatră și cărămidă, având ca model necropola lui Ștefan cel Mare de la Putna. Solomon Bârlădeanu și soția sa Ana au dăruit mănăstirii moșii, obiecte de cult și odoare de argint, contribuind astfel la bogăția spirituală și materială a locașului sfânt.
Cu trecerea timpului, Mănăstirea Bogdana a înfruntat numeroase încercări. Cutremurele au zguduit zidurile sale, iar jafurile au furat din frumusețea ei. În ciuda acestor provocări, mănăstirea și-a păstrat farmecul și importanța istorică. După cel de-al doilea război mondial, viața monahală a fost restabilită, iar mănăstirea a devenit una dintre cele mai mari și mai importante din județul Bacău. Cu toate acestea, în 1959, mănăstirea a fost desființată și a fost folosită în diferite scopuri, de la azil pentru bolnavi neuropsihici la depozit de cărți vechi și muzeu de artă bisericească.
Cu ințiativa și eforturile Episcopiei Romanului, în 1979, Mănăstirea Bogdana a fost readusă la viață. A fost organizat un depozit-muzeu ce adăpostește un patrimoniu valoros de carte veche și artă medievală românească. Icoanele păstrate aici, datând din secolele XVIII și XIX, sunt mărturii ale artizanatului și credinței moldovenești. Cu multă grijă și devotament, aceste comori au fost păstrate pentru a ne aminti de trecutul nostru bogat.
În anul 1990, Mănăstirea Bogdana și-a recăpătat statutul de mănăstire în adevăratul sens al cuvântului. Astăzi, ea continuă să fie un loc de pelerinaj pentru credincioși și un punct de atracție pentru iubitorii de istorie și artă. Cu fiecare piatră și fiecare icoană, această mănăstire ne amintește că istoria Moldovei trăiește în fiecare colț al ei și că trecutul nostru este o comoară ce merită păstrată și iubită.
Video: Ovidiu Imbrea
