Statul este un loc unde, cel mai mult, se stă. Deși, sistemul bugetar ar fi trebuit să funcționeze exact ca o societate comercială. Ești bun, rămâi. Nu? „La revedere!”. În realitate, statul este un loc unde, de câțiva ani, trag toți românii care vor un serviciu cald și bine plătit. Din păcate, în structurile bugetare, nu lucrează cei mai competenți dintre conaționali, pentru că, acolo, de multe ori, se ajunge cu proptele, în ciuda aparentei transparențe pe care o afișează angajatorul public.
Cu câteva excepții (Sănătate, pompieri și alte câteva), lefegiii nu fac mare lucru, în cele opt ore de muncă regulamentare. Măcar medicii și asistentele sunt la capul bolnavului, pompierii sting incendii, polițiștii mai fac și ei patrule, jandarmii, la fel. Chiar și DIICOT-ul e tot mai prezent, iar vameșii parcă se mișcă mai cu talent.
Nu pot spune la fel despre acele instituții care, de exemplu, s-au înființat pentru că așa cerea UE sau mai știu eu cine. Și nici despre alte organisme de stat care sunt atât de subfinanțate sau cu o schemă de personal atât de redusă încât te întrebi de ce mai vin acei oameni la muncă. Sunt ineficienți, în multe domenii, cum ar fi, de exemplu, protecția consumatorilor, controlul sanitar-veterinar, protecția mediului etc.
Să admitem că ăștia mai muncesc, cât de cât. Mă întreb, însă, ce face un angajat de la Agenția pentru Marketingul Produselor Agroalimentare sau de la Institutul Levantului? Mai grav este că sunt bugetari din structuri importante, care, pur și simplu, nu fac nici măcar din ceea ce îi obligă regulamentele de funcționare. Bunăoară, indivizii de la ASF, unde un „nea Caisă”, tupeist din cale-afară, pleacă acasă, în fiecare lună, cu 12.000 de euro.
Salariu. Cum e să știi că, periodic, îți întră în buzunar atât-amar de bani, fără să faci mai nimic. Nu-ți mai pasă nici de cât costă benzina, nici de curent, de gaze, de carne, unt, ouă… De nimic. Nu i-a interesat nici de piața asigurărilor pe care ar fi trebuit să o supravegheze. Păi, băieții ăștia cu tupeu de borfaș s-au mângâiat și cu alte „atenții”, gen prime cu ocazia căsătoriei, premii, prime de vacanță și tichete cadou.
Și asta, de zeci de ani. În tot acest timp, patru companii de asigurări au tot dat faliment, iar datoriile au fost preluate de stat. Joac-o pe-asta! Și se mai și frăsuiau că au muncit din greu, stând peste program. În fundul gol i-aș da afară, ca să simtă și ei măcar frigul zăpezii mieilor care s-a așternut peste toată românimea. Mama lor de potlogari!
În locul lor, aș angaja oameni competenți, cu drag de muncă, tineri sau mai în vârstă (sunt destui, în țara asta), care vor să-și servească patria, pe bani mai puțini.