Toate relele de-acum vin de la dorința românilor (de altfel, cât se poate de firească, în alte vremuri) de a se simți (mai) bine, combinată, însă, cu incompetența cu care se luptă împotriva virusului și ambiția deșartă a președintelui de țară de a organiza alegerile din toamnă. E limpede că explozia de Covid a fost inițiată de concediile din acest sfârșit de vară și continuată de petrecerile ocazionate de nașterea unui copil ori de unirea, pe viață, a doi tineri.
Sunt situații în care, cinstit vorbind, regulile distanțării sau restul restricțiilor impuse de pandemie nu au mai fost respectate. Pe de altă parte, cifrele înfiorătoare din statisticile privind pandemia au legătură și cu alegerile din septembrie. Să nu uităm că, de atunci și până acum, au murit 1.400 de oameni, iar alte sute se zbat pe paturile de spital. Nimeni nu poate contrazice că acei nefericiți n-ar fi apucat să bea, acum, un pahar de must, alături de o bucățică de pastramă, dacă n-ar fi existat ambiția politică deșartă care, e limpede, servește unor interese de putere personale.
Ar fi fost mai moral ca guvernanții să chibzuiască un minut și să admită că alegerile, în sine, nu sunt mai presus de viața oamenilor. Practic, nu exista nicio necesitate mai urgentă ca salvarea unui om. Iar, dacă, până la urmă, s-ar fi insistat pe organizarea scrutinului, recomandat ar fi fost să se voteze în aer liber, pe stadion, și nu în clasele în care învață elevii. În felul ăsta, nu i-ai fi expus pericolului nici pe oamenii la care te-ai milogit să-ți dea votul, și nici pe inocenții pe care i-ai trimis la școală, cu arcanul.
