„Mai citim? Dacă da, cum?”

Este titlul atelierului-concurs de lectură publică, o reală provocare lansată de Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, prin Departamentul de limba şi literatura română şi ştiinţe ale comunicării, în parteneriat cu Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău. Activitatea a fost inclusă în programul unui ispititor eveniment al toamnei: „Noaptea cercetătorilor europeni” şi s-a adresat celor interesaţi de ritualul lecturii dincolo de aspectul ei strict utilitar.

Posibil preambul

Este arhicunoscută constatarea că în România se citeşte extrem de puţin, dar aproape necunoscută este realitatea că această infimă cantitate nu respectă decât în foarte mică măsură cerinţele implicite ţinând de logica şi expresivitatea actului lecturii. Ca aliat a fost citat Lucian Blaga, cel care a formulat o ipoteză simplă: dacă citim atent un text, acesta îşi relevă cel puţin jumătate din sensurile lui. Cu alte cuvinte, analfabetismul funcţional îşi are rădăcinile în ignorarea cerinţelor lecturii publice. (Întrebaţi dacă la proba de competenţe lingvistice a examenului de bacalaureat au fost solicitaţi de comisie să repete lectura textului din biletul extras, pentru a o remedia, nici unul dintre cei 35 de studenţi filologi nu a răspuns afirmativ.) Din păcate, în şcoală, uneori, se comentează un text literar fără ca acest act să fie prefaţat de necesarele exerciţii de citire.

O mărturie de azi…

„A citi înseamnă a învăţa. E o formă de experienţă sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experienţele noastre, căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viaţă de om, am fi foarte săraci.” „Mi s-a părut totdeauna extraordinar să învăţ. Mărturisesc, fără nicio ruşine, că n-am fost niciodată stânjenit în şcoală de faptul că învăţătura ni se vâra oarecum cu sila pe gât, că n-aveam de ales.” (Nicolae Manolescu, în „Ateneu”, sept. 1985, reprodus în „O uşă abia întredeschisă”, Buc., Ed. Cartea Românească, 1986, pp. 148-149)

… şi una de ieri

Un fost elev al lui Al. Macedonski, Al. T. Stamatiad, poet şi profesor (1885-1955), în amintirile lui Mihai Beniuc: „La un moment dat un elev spune ceva despre Luceafărul ce nu se potrivea deloc. Stamatiad se întoarce spre el şi-l întreabă: «Ai citit Luceafărul?» «Da», a spus elevul. «Tot?»  «Nu. Pe sărite.» În clipa aceea Stamatiad a izbucnit: «Sări-ţi-ar ochii! Păi ce, Luceafărul se poate citi pe sărite? Nu-l citeşti de la un cap la altul ca să-ţi dai seama despre ce se vorbeşte? Poftim, şezi jos! Unu!” („Alte noi Rotonde 13”, VII, Buc., Ed. Muzeul Naţional al Literaturii Române, 2010, p. 62)

1 de 4

Sugestii, constatări

Mihaela Nicolae, de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Buzău, a instituit minutul de lectură, după principiul că lecţia de literatură e mai mult decât atât: „Elevul devine un bun cititor în timp”. Înţelegând cele citite, „stăpâneşti limba şi gândeşti gramatical fără să fie nevoie să acumulezi cunoştinţe teoretice”. Vasile Ghica susţine că „lecturile publice interactive pot salva literatura”, iar psihopedagoga Oana Moşoiu, de la Universitatea din Bucuresti, le-a demonstrat dascălilor de ziua lor (5 oct.) cum poate funcţiona optim creierul dacă îi oferim instrumentarul adecvat. Una dintre achiziţii este deprinderea de a citi logic şi nuanţat un text.

Întoarcere la „Noaptea…”

Tinerii care au deschis uşa sălii D 224 l-au ascultat vrăjiţi pe Bogdan Matei, actor la Teatrul Municipal „Bacovia”, citind din opera lui Ion Creangă, I.L. Caragiale, Lucian Blaga. Au urmat ei, confruntându-se cu un text la prima vedere dintr-o revistă sau o carte, devenite cadouri ad-hoc. Universitarele Luminiţa Drugă, Petronela Savin, Nicoleta Popa Blanariu şi voci din public au pledat pentru împrietenirea cu cartea.