Pentru cei mai mulți dintre noi, biserica este o instituție în care ne punem cea mai mare încredere, apropierea românului față de Dumnezeu fiind ancestrală. O spun și statisticile, vechi sau noi. E drept că, mai ales când s-a aflat la ananghie, românul creștin și-a înălțat, cu palmele împreunate, litania către Providență. În cel mai rău caz, și tot a făcut semnul crucii, rostind telegrafic un „Doamne ajută!”.
În rest, și-a văzut de viața s-a, cu bune și cu rele, fără a se mai gândi la Dumnezeu, nici măcar prin rugăciunile de seară, înainte de culcare. Nu trebuie să fii habotnic pentru a citi, din când în când, o rugăciune. Admit că mai greu este pentru unii să se abțină de la fapte, să-și înfrâneze pornirile, fie că vorbim despre restricțiile postului (în întregul său), fie despre temperarea „năravurilor”, neplăcute lui Dumnezeu. Cred că e bine și ca, măcar episodic, să asculți vorbele preoțimii. L-am văzut, bunăoară, pe nonconformistul părinte „inluencer” al Bisericii Ortodoxe Române, am și consemnat în ziarul nostru, în câteva rânduri, atunci când a poposit în urbe pentru a împărtăși pildele și povestirile sale despre viață și Dumnezeu.
Mărturisesc, fără a-i minimaliza vastele cunoștințe în teologie, că nu m-a impresionat în cale-afară, posibil din cauza felului pițigăiat, excesiv de teatral, în care transmitea mesajul către mulțime, dar și a răspunsului, deseori prea amalgamat, pe care-l oferea unor întrebări simple, venite din public. Firește, asta nu-i va reduce vrednicia în domeniul duhovnicesc, considerând, totodată, regretabilă implicarea sa în recentul scandal „Life University”.
Nu mă deranjează nici arginții primiți cu nemiluita de distinsul preot priceput la vorbe (cei mai mulți din negustoria cu Hristos), în contradicție cu salariul unui preot de țară, de exemplu, care se chinuie să-și vândă cota de lumânări. Mi-ar fi plăcut, însă, să știu Biserica interesată în a consolida legătura oamenilor cu Divinitatea și nimic mai mult. Să n-o mai văd în complicitate cu politicul și cu statul (așa zisa simfonie a Bisericii cu statul), și cât mai departe de scandalurile de tot felul care au răzbit în spațiul public. Vezi știrile din pandemie și nu numai, despre controversatul ÎPS Teodosie – prelatul care sfidează atât statul român, cât și pe Patriarhul Daniel, dar și cele recente, privitoare la purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române etc.
Îmi doresc Biserica o instituție curată, cu adevărat dedicată creștinilor, care să-l aducă pe român mai aproape de Dumnezeu, bucurându-se deplin de viață, dar și pe Dumnezeu mai aproape de credincioși, bucurându-ne viața.
