A intrat un virus nou in scoli; elevii devin agitati, se inrosesc, au crize, vocifereaza, vorbesc singuri, se cearta unii cu altii, le ies ochii din orbite si rabufnesc pe retelele sociale. Simptomele se potrivesc unei singure maladii: simularea.
De Bac sau de testari nationale.
Examenele pica, in general rau, toata lumea se plânge si e disperata pentru ca, spre deosebire de o teza, unde mai poti face câte ceva, la simulare e mai dificil.
Si e dificil in conditiile in care cea mai mare parte din elevi se bazeaza pe rugaciunea dinaintea examenului si nu pe invatat.
Nu vreau sa fac comparatii cu alte timpuri, in care examenul era baza evolutiei sociale, când soarta proaspatului absolvent de scoala generala se decidea la examenul de admitere la liceu. Erau, ce-i drept, alte vremuri, când o concurenta de cinci – sase pe loc era o obisnuinta iar o nota buna care te plasa, insa, sub linie, nu asigura un loc la un liceu de prestigiu.
Astazi, examenele sunt mult mai lejere pentru ca miza este mult mai mica. Paradoxal, insa, rezultatele sunt mai slabe iar frica, mai mare.
Pentru ca, intre timp s-a schimbat ceva: invatamântul. Si nu in bine.
Simularile ar trebui sa fie o alergare de sanatate pentru majoritatea elevilor, insa se dovedesc a fi un hop greu de trecut in conditiile in care actuala generatie nici nu mai are chef de invatat dar nici nu mai are de la cine sa invete.
Insa, dupa cum spuneam, simularile declanseaza epidemii de panica in rândul elevilor. Chiar daca nu conteaza foarte mult in matematica admiterii.
