Mahalaua: ce-a fost si ce-a ajuns

Cartier marginas de tot al unui oras, mahalaua a capatat, prin extindere, si sensul a ceea ce este vulgar, grosolan. Dar oamenii mahalalelor, posesori de suflet si onestitate, si-au atras mai ales simpatia poetilor. Astfel, treptat, mahalaua a fost reabilitata. Bacovia, acest cronicar al mahalalei depresive, cum i s-a spus, scria cu simpatie: „Prin mahalali mai neagra noaptea pare”… Noul Print al Slovei, Ovidiu Genaru, continua fermecator reabilitarea: „Prin mahalali rau famate aud chicoteli de femele/ cu ciorapi ieftini/ Se-aud zurgalaii chilotilor bej/ de-a dura prin hârjoane de gang”… Intr-un interviu acordat revistei Hyperion, aceasta reabilitare este consacrata printr-o marturisire grozava a acestuia: „Cât ma priveste, eu ramân ce-am fost: un modest lord de mahala”. Cum sa nu iubesti mahalalile astfel innobilate?…
Dar ceea ce cu atâta talent si truda au reusit sa innobileze poetii, iata ca demoleaza cotidian politicienii. Recent, la scandalul ivit pe constructia costelivului buget de stat, parlamentarii au aruncat din nou mahalaua in grosolan, jenant, in marea vulgaritate. Sefa Comisiei Buget-Finante a fost etichetata, ca in ultima mahala: „nulitate” si „curva”. Atunci când mahalagiului i-au fost solicitate explicatii, tot mahalagiu a ramas: „Nu sunt curva ca tine, m-am referit in sensul politic, ca ai trecut de la un partid la altul!” Dupa ce o duduie parlamentareasa a explicat natiei ca onor colegii sai nu au cei sapte ani de-acasa, a precizat si ce este calaritul de mahala: „Imi este rusine de modul in care se comporta colegii nostri. Ar trebui sa facem o lectie de sapte ani de acasa inainte de sedinta. Degeaba incercati sa calariti opozitia, ca nu veti reusi”. Au trecut vremurile in care concetatenii mahalalei clasice se acceptau cu toleranta. Acum, intoleranta este la moda. Iata ce zice un parlamentar, uimit, privind catre un coleg, deplângând nu doar mahalaua parlamentara, ci tara intreaga: „Ce-i cu omul asta aici? Omul asta, nu a existat institutie (…) care sa n-o fi reclamat la alta institutie. Pe asta l-ati pus la S.G.G.? Sarmana tara!”
Când oameni aidoma lui marian vanghelie sau gigi becali dau tonul tablei nationale de valori, nimic nu ne mai mira. Nici macar faptul ca, anual, patruzeci la suta din banii publici, adica vreo 52 de miliarde de euro, reprezinta frauda gestionata oficial de guvernanti. Evaziune fiscala, comisioane, licitatii cu dedicatii bine stiute… Nimic altceva decât o forma agresiva de terorism de stat. Gestionând fraudulos un munte de bani, politicienii nostri si-au pierdut reperele morale esentiale. Când institutiile-cheie ale statului devin mahalale, fiinta nationala este in mare restriste. Din pacate, aceasta restriste este resimtita acut mai ales de catre cei mai multi tineri. Lehametea este pe cale de a-i cuceri. Privirile lor sunt centrate pe zarile dureroase ale exilului caruia noi ii spunem, voalat, migratia fortei de munca. Te mai miri de ce le este mahalaua clasica atât draga poetilor?…