Cu ceva timp în urmă, sub emblema “Clinica Legală”, cotidianul nostru publica regulat articole prin care urmăream să aducem la cunoştinţa tuturor celor interesaţi procedurile judiciare care trebuie urmate pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Revenim acum, solicitandu-vă, în mod respectuos, atenţia cu privire la trei soluţii magistrale adoptate de către judecători ai instanţelor din urbea noastră, soluţii care sunt cu adevărat legale, inedite şi general folositoare, la nivel naţional. În toate cele trei dosare, apărarea părţii câştigătoare a fost asigurată de avocatul Dan Niţu şi colaboratorii săi.
Aşa fiind, într-un prim caz care aparţine domeniului DEDUCTIBILITATEA CHELTUIELILOR AFERENTE ACHIZIŢIILOR DE LA FURNIZORI CU UN COMPORTAMENT FISCAL NELEGAL, judecătorul de la Tribunalul Bacău, a cărui soluţie a fost confirmată definitiv de completul de la Curtea de Apel, a hotărât că în toate cauzele în care controlul fiscal este urmat de o sesizare a parchetului, pentru cercetarea evaziunii fiscale, dacă soluţia din dosarul penal este “achitare”, se impune reverificarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.
Pentru a se ajunge la această concluzie, avocatul menţionat mai sus a susţinut faptul că niciodată nu este legal ca nedeclararea fiscală a operaţiunilor de vânzare de către furnizorii clientului său de către furnizorii furnizorilor clientului său, să aibă ca rezultat vreo pedeapsă, de orice fel, aplicată cumpărătorului final. Cu atât mai mult, cu cât clientul său a dobândit în posesie şi a valorificat, în condiţii legale, bunurile în discuţie, obţinând venituri impozabile. Mai mult, a invocat în apărarea clientului său şi jurisprudenţa C.E.D.O. şi C.J.U.E.
Cel de al doilea caz, subsumat procedurii cunoscută de toată lumea ca ”DAREA ÎN PLATĂ”, aşa cum e reglementată de Legea 77/2016, a avut o evoluţie sinuoasă. Astel, după ce judecătorul fondului de la Judecătoria Bacău a analizat într-o manieră proprie dispoziţiile legale, instanţa de control judiciar de la Tribunalul Bacău a hotărât, definitiv, că această procedură se aplică inclusiv contractelor de credit ipotecar încheiate de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe (A.N.L.).
Potrivit avocatului apărării, se pare că judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile art. 8 al. 5 teza I din Legea nr. 77/2016.
În cea de a treia cauză, tema este LIMITA DREPTULUI DE APRECIERE AL INSPECTORILOR FISCALI. În acest caz, supus controlului a fost, de exemplu, un cabinet al unei profesii liberale, inspectorii fiscali au inţeles să işi exercite arbitrar dreptul legal de apreciere, stabilind o altă bază de impozitare şi, implicit, o altă situaţie de fapt fiscală, negând realitatea celor declarate de contribuabilul supus controlului.
Însă, instanţa Tribunalului Bacău a hotărât definitiv (apelul ANAF a fost anulat ca fiind nemotivat), că inspectorii fiscali au încălcat dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. Nr. 3389/2011, care condiţionează stabilirea unei alte situaţii de fapt fiscale, de existenţa unor probe care să răstoarne cele declarate de contribuabil. Decizia de impunere fiscală emisă în cauză şi care a fost contestată a fost anulată.
În concluzie:
- Toţi contribuabilii vizaţi de plângerile penale ale organelor fiscale pot cere reverificarea obligaţiilor lor fiscale inserate în acte administrative care au justificat formularea plângerilor penale, în cazul unor soluţii de clasare/achitare care exclud culpa lor;
- Toţi debitorii din contractele de credit ipotecar încheiate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, pot beneficia de dispoziţiile Legii nr. 77/2016, care reglementează stingerea datoriilor ca urmare a procedurii dării în plată.
- În toate cazurile în care inspectorii fiscali stabilesc o altă situaţie de fapt fiscală decât cea rezultată din evidenţa contabilă a celui controlat, ei trebuie sa prezinte , ad validitatem, probe în acest sens
- Nota: responsabilitatea informaţiilor prezentate mai sus aparţine avocatului Dan Niţu, membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
