Acum 265 de ani, chiar in ziua de 9 aprilie, la ,,Trei Ierarhi” din Iasi, domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat, a convocat Marea Adunare a Tarii. Acolo, intre altele, s-a hotarât ,,ca, tunci când se va vinde mosie, oamenii sa nu se vânza”.
Cronicarul Ion Neculce zice ca, tot pe atunci, domnitorul ,,mai socotit-au… pentru scoli de invatatura… si au dat de stire tuturor mazililor in toata tara ca sa-si aduca copiii la invatatura la scoala, ca sa-si invete orice limba le-ar fi voia, pentru ca sa se afle oameni invatati in pamântul nostru al Moldovei, precum sunt si prin alte tari”.
Acum 265 de ani copiii erau invitati la scoala. Erau si motivati. Astazi, intr-o societate care nu are in suflet motivatia pentru studiu, sute si sute de copii ramân nescolarizati. M-a inspaimântat, zilele trecute, gluma amara a unui prieten: ,,Nepotului meu nu-i place scoala. O sa ajunga om mare”.
Pe 9 aprilie, acum 150 de ani, in România era aprobata legea privind interzicerea cumulului de functii publice. Argumentul era fara echivoc: ,,Pentru a taia calea coruptiei si a profitorilor de functii statale”. Tot pe atunci se promulga legea de organizare a activitatii judecatoresti, aprobându-se Codul Penal si Codul Civil. Astazi, vorbim la nesfârsit despre interzicerea cumulului de functii, de parca am fi descoperit roata sau apa fiarta.
In urma cu 96 de ani, tot pe 9 aprilie, stil nou, in prezenta primului ministru al României, Alexandru Marghiloman, Sfatul Tarii al Republicii Democratice Moldovenesti a votat actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobata cu o larga majoritate: 86 de voturi pentru, doar trei contra, 36 de abtineri, 13 alesi fiind absenti.
In actul Unirii citim: ,,In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte pentru totdeauna se uneste cu Mama sa, România”. Cum suna astazi acel ,,de azi inainte pentru totdeauna se uneste cu Mama sa, România”?
M-am saturat de zgomotul clipei prezente. Din când in când simt nevoia refugiului intr-un trecut care promitea (macar promitea sincer…) o perspectiva morala.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.