– Domnule profesor, sunteti de aproape 40 de ani, mai precis 42, dirijorul Corului ATENEU al cadrelor didactice, din Bacau, formatie corala infiintata in 1923, in acest an se implinesc 90 de ani de la primul concert. Va rog sa ne spuneti care au fost secretele longevitatii acestui cor.
– Corul s-a numit la inceput “Corul invatatorilor”, insa de-a lungul anilor a functionat ca apartinând ba Inspectoratului Scolar, ba Sindicatului Invatamânt. Acum este Societatea Corala ATENEU, iar corul este al cadrelor didactice. Acum nu mai are nicio legatura cu ISJ si nici cu sindicatul, insa pentru a conserva traditia si adevarul, ne pastram in titulatura “al cadrelor didactice”. Parintele acestui cor a fost regretatul Ion Luca, preot, poet, dramaturg, dar si un muzician desavârsit, care are meritul incontestabil in infiintarea lui. De altfel, Ion Luca a fost si primul dirijor al Ateneului, acest ilustru artist l-a condus pâna in 1932. Daca tot suntem la inceput, trebuie sa mentionam si numele altui dirijor, care a preluat bagheta de la Ion Luca, este vorba de Alexandru Tiron, fost corist, care l-a dirijat pâna in 1941. Si, ca sa incheiem o prima perioada din viata corului, doresc sa-l mai omagiez aici si pe Vasile
Pârlea, dirijor timp de 15 ani. Secretul? Pasiunea, daruirea si dragostea pentru muzica corala, puterea de a depasi greutatile, si nu au fost putine in timp, uneori sacrificiile au stat la temelia si succesele acestui cor, unic acum in toata Moldova.
– Corul ATENEU, mai ales dupa 1971, de când sunteti dirijor, a participat la numeroase festivaluri, concursuri din tara si strainatate. Va rog, pentru cititorii ziarului DESTEPTAREA, sa trecem in revista câteva din aceste impliniri.
– Pe 11 noiembrie 1971 am fost numit dirijor al Corului ATENEU. Dupa numai noua luni, in 1972,
ne-am prezentat la Concursul National al Corurilor de Camera din Brasov, la care au participat 48 de formatii, iar ATENEU a luat Trofeul “Gheorghe Dima” si Medalia de Aur. In juriu au fost Marin Constantin, marele muzician si dirijor al Corului MADRIGAL, care
mi-a fost profesor, Dumitru Botez, dar si alti reputati specialisti ai muzicii corale românesti. Au urmat alte participari meritorii la festivaluri organizate in Bacau, Botosani, Suceava, Iasi, Buzau, culminând, in 1983, când Corul ATENEU al profesorilor din Bacau a fost invitat sa concerte pe scena Ateneului Român din Bucuresti. A fost un mare succes. Au inceput apoi turneele si concertele in tari precum Polonia, Cehoslovacia, iar in 1981, Corul Ateneu participa pentru prima data la un concurs international, la Gorizia, in Italia, unde obtine premiul III, iar doi ani mai târziu, se implineste un vis al nostru: editarea primului disc Electrecord. Au urmat alte triumfuri in Germania, Austria, Grecia, Elvetia din nou Cehia, Polonia si Gorizia, toate incununate cu premii si diplome remarcabile. In 2001, corul se dedica in intregime inregistrarii a doua CD-uri si sustinerii unui stralucit concert vocal-simfonic, in care piesa de rezistenta a fost missa “Gloria” de Vivaldi, la pupitrul orchestrei fiind maestrul Ovidiu Balan, colaborare lunga si fructuoasa cu Filarmonica “Mihail Jora”, maestrul Balan fiind un fidel si constat sustinator al corului nostru. Sunt doar câteva din reperele activitatii noastre din acesti ani, mai precis pâna in 2003.
– De ce ne oprim in 2003?
– Din acest an, corul nostru nu a mai putut onora invitatiile de a participa la festivaluri si concursuri interne, dar mai ales internationale, din lipsa banilor, a sustinerii financiare. Au fost in fiecare an câte 10-15 asemenea invitatii, cum au fost cele din Spania, Olanda si Italia. Ultimul concert a fost in Franta, la Nevers, unde, spre marea noastra bucurie am câstigat Premiul I, care a avut si o recompensa in bani de 2800 de euro.
– Situatia Corului ATENEU nu este singulara…
– Dupa Revolutie, multe coruri din tara, unele foarte valoroase, s-au desfiintat, din motive financiare, multe societati comerciale au disparut, a scazut interesul, culmea este ca nici acele care erau sustinute de sindicate, de casele de cultura nu au rezistat. Dupa 1990, si pentru noi au fost momente foarte grele. In toata Moldova, in afara de Bacau, mai sunt doar doua coruri, la Iasi, unul al Conservatorului si unul al Operei. Atât. Noi suplinim si un cor al Filarmonicii din Bacau si ma vad nevoit sa repet ca maestrului Ovidiu Balan i se datoreaza existenta Filarmonicii in Bacau, dar si a corului nostru. Un om deosebit, un prieten al nostru si va ramâne mereu. Am luptat impreuna, el pentru Filarmonica, eu pentru cor, pentru a rezista timpului. Eu m-am incapatânat sa mentin acest cor al cadrelor didactice, in memoria inaintasilor, pentru acesti profesori, acesti mununati coristi din Bacau.
„Activitatea corului de camera ATENEU, desi extinsa pe aproape un secol, incepe de fapt in 1971, odata cu venirea in formatie a domnului profesor Ion Banica. Tip volitiv, de exceptie, de o tenacitate demna de invidiat, cu o dragoste exemplara pentru locul pe care il slujeste, a implinit un colectiv muzical coral, ce si-a insusit de la an la an trasaturi de talie nationala si internationala.”
– Domnule profesor, in cei 90 de ani de activitate, in corul ATENEU au activat, au cântat mii de artisti, cum se coaguleaza, care este linatul ce-i uneste pe acesti oameni, cum s-a facut schimbul de generatii?
– Aproape natural. In cor sunt persoane cu vârste cuprinse intre 18-75 de ani, cum ar fi Eleonora Hanariu si Felicia Merfea, artisti desavârsiti, voci foarte bune, pasionate a muzicii corale. Am intinerit permanent, este un proces continuu. Ma orientez la fostii elevi, sunt, de asemenea pasionati care vin pur si simplu si imi spun “vreau sa fac parte din Corul ATENEU”. Majoritatea sunt profesori de muzica, absolventi ai Liceului de Muzica, insa avem si exceptii, cum este Vasile Rotaru, care cânta de peste 30 de ani, o voce foarte frumoasa si un auz exceptional.
– Revenim la o problema foarte importanta: cum se finanteaza corul?
– Este o mare problema. Ca orice formatie artistica, si corul nostru are nevoie de bani, de costume, are cheltuieli curente, ca sa nu mai vorbim de deplasare. Dupa Revolutie nu mai aveam costume, intram pe scena cu improvizatii. Dupa multe interventii pe la diferite institutii, am gasit intelegere si sprijin la fostul primar Dumitru Sechelariu, Odihneasca-se in pace!, care, prima data ne-a ajutat sa ne confectionam fracuri, apoi ne-a finantat doua CD-uri. In ultimii ani, conducerea actuala a Primariei, domnul Romeo Stavarache, ne-a ajutat sa confectionam rochii pentru toate femeile din cor. La sarbatoarea de 80 de ani, dar si acum, când pregatim marcarea celor 90 de ani de la infiintare, Consiliul Judetean si Primaria, in baza programului pe care l-am prezentat, ne-a aprobat sume importante in vederea organizarii acestui eveniment. In rest, toti acesti oameni au lucrat, au depus suflet, fara a pretinde vreo remuneratie. Eu, de exemplu, si ca mine sunt foarte multi, nu am pretins si nu am primit bani pentru munca mea, ba, din contra, acum sustin acest cor din banii mei. Toate turneele le-am facut cu banii nostri, insa pe masura ce timpul a trecut, nu s-a mai putut face nimic, banii au fost tot mai putini, oamenii nu au mai putut sa contribuie la asemenea cheltuieli. Si, atunci, din pacate, am ramas acasa. Ne straduim sa facem fata, mai ales ca avem la societate o presedinta foarte inimoasa, daruita total corului si activitatii lui, Adriana Costandache, fosta mea eleva, care cânta inca din liceu, care ma ajuta foarte mult.
– Peste câteva zile va avea loc, la Sala Ateneu din Bacau, concertul omagial, cu ocazia sarbatoririi a 90 de ani de activitate a Corului ATENEU. Ce pregatiti acum pentru intâlnirea cu bacauanii?
– Anul acesta pregatim un program artistic inedit, foarte greu, insa foarte frumos, la care am inceput repetitiile de mai mult timp, impreuna cu Filarmonica “Mihail Jora”. Vom cânta “Missa Incoronarii”, de W.A.Mozart, Corul si Filarmonica, in partea a II-a, iar pentru partea intâi, am ales un repertoriu la fel de frumos, si mai putin cântat. Doua valsuri celebre de Johan Strauss II si I. Ivanovici, melodii la mare voga cu multi ani in urma, “Plaisir d’amour”, de J.P. Martini, alte piese de dragoste, cântece populare spaniole, dar si Haleluia, de F. Handel, Sârba in caruta sau Sâmbra oilor, melodie in prima auditie, in formatie corala. Un program de exceptie, la care am invitat si patru solisti ai Operei Române din Bucuresti, care vor cânta in Misa Incoronarii, onorariile acestora fiind suportate dinfonduri alocate de Consiliul Judetean, cum din aceleasi fonduri vom tipari afise, programe, diplome, o monografie a Coralei si vom edita un CD omagial. De asemenea, CJ va finanta si confectionarea a 12 costume pentru scena.Vom mai avea invitati din tara, dar si de la Chisinau, Franta si Italia, prieteni de-o viata ai corului nostru. Concertul va avea loc pe 22 iunie, la Sala Ateneu, ora 17.00.
– Corul ATENEU implineste 90 de ani, iar maestrul Ion Banica, pe 8 iunie a implinit 81 de ani. Va doresc sanatate si putere pentru a sarbatori si alte momente importante din viata dumeavoastra si ale corului pe cae il conduceti. Care au fost satisfactiile unui om care si-a dedicat viata miscarii corale din Bacau?
– Va multumesc. In primul rând faptul ca Societatea corala Ateneu exista, corul are in continuare o bogata activitate concertistica, dar si premiile si medaliile obtinute in toti acesti ani. Ma bucur ca am reusit sa tin in viata acest cor. Ma bucur ca oamenii se bucura alaturi de mine pe scena. Locul artistului este pe scena. Casa mea este plina de asemenea trofee si cred ca ele vor trebui sa mearga undeva, intr-un spatiu adecvat, nu pot ramâne la mine, o sa le donez, o sa le daruiesc unei institutii culturale, deoarece Societatea corala ATENEU, societate non-profit, nu are un sediu propriu.
– Societatea Corala nu are un sediu?
– Nu, la mine acasa este sediul, aici este tot patrimoniul nostru. Am avut unul la Casa Corpului Didactic, insa am fost evacuati când s-a mutat Inspectoratul Scolar, am mai avut unul la Sindicatul Invatamântului, dar si de acolo am fost scosi, dupa Revolutie. V-am spus, societatea noastra este non-profit, nu am putea sa ne intretinem singuri un sediu, este vorba de utilitati, de chirie. Eu cred ca orasul ar putea sustine, cu cheltuieli minime un sediu pentru noi. Poate timpul le va rezolva, noi suntem increzatori.
– Toata lumea va stie ca bacauan, orasul v-a adoptat. Totusi, putini stiu ca originile dumneavoastra sunt in alta parte de tara.
– Eu sunt nascut in satul Jugureni, comuna Uliesti, judetul Dâmbovita. Am facut liceul la Pitesti, dar si liceul de muzica din Bucuresti, sectia dirijat cor, ca profesor l-am avut pe Filaret Barbu, celebru compozitor si dirijor. Liceul l-am inceput cu 16 colegi si am terminat doar 2. La Conservator am studiat dirijat coral academic, am fost doar cinci studenti la aceasta grupa, printre care si Sabin Pauta. Am primit repartitie la Liceul de Muzica din Pitesti, insa acolo nu mi-au putut oferi locuinta. S-a intâmplat ca domnul Soare, multi ani director la Liceul PTTR, profesor, inspector scolar, a venit in Bucuresti, la Conservator si a cerut un dirijor. M-a chemat, eu eram profesor la Gaesti, faceam naveta, m-a intrebat daca vreau sa vin in Bacau, am zis da, daca mi se ofera locuinta, aveam familie, un copil, altul pe drum. In doua saptamâni am primit locuinta, la URA. In Bacau, am fost profesor la Liceul de Muzica, iar dupa pensie am predat la mai multe licee. Nu pot incheia fara a aduce omagiile noastre tuturor celor care ne-au ajutat, ne-au sprijinit moral, dar mai ales financiar, pentru ca ATENEU sa-si merite pe deplin rolul de ambasador neobosit al valorilor culturale din judetul Bacau, un mesager de inalta tinuta al culturii românesti si sa traiasca alaturi de noi bucuriile muzicii.
