Mi-e greu să știu că, acum, în prag de sărbători creștine, peste granițe mor oameni. M-am rugat mult ca războiul nedrept să se sfârșească, gândindu-mă la miile de nevinovați care-au pierit în lupta surdă pentru…habar n-am ce. Și la milioanele de suflete care, iată!, nici măcar nu se pot griji ca, pe masa de Paște, să aibă ceea ce, de mii de ani, puneau strămoșii lor creștini.
Din păcate, nu se pot bucura de „acest praznic frumos și luminos” cum zisa Ioan Gură de Aur despre momentul unic al Învierii Domnului Iisus Hristos. Din păcate, nu s-au liniștit barbarii nici în săptămâna Floriilor, când lumea aștepta intrarea Mântuitorului, în Ierusalim. Dimpotrivă, au împrăștiat moarte printre ruine. Nici mesajul blând al Papei Francisc nu le-a înmuiat inimile celor care pretind că-l slăvesc pe Dumnezeu, în țara lor de departe, dar al căror patriarh s-a transformat, de frică, în portavocea cotropitorului de la Kremlin. Altfel, e de neînțeles binecuvântarea dată de Întâistătătorul de la Moscova, fără menajamente, invaziei rusești din Ucraina, clamând, alături de călăul de la Kremlin, „Russkiy Mir” sau „lumea rusească”.
În mintea lor întunecată de gândul absurd al refacerii URSS, războiul este fluturat ca un parapet de apărare în fața Occidentului decadent. Patriarhul de la Moscova, cel care a reușit să divizeze însăși biserica pe care cu trufie o conduce, nu pune preț pe viețile creștinilor. Nici pe ale civililor sfârtecați de bombele aruncate în cel mai josnic mod, de la distanță, nici pe ale militarilor ruși trimiși în lupta fratricidă fără să-și fi dorit măcar asta. Ar fi putut să-i înmoaie ambițiile absurde ale palidului „țar”, printr-o simplă discuție purtată chiar de la începutul invaziei, fiind, în mod cert, singura autoritate care avea puterea de a-l opri. Nutresc speranța ca, măcar de Paștele ortodox, lumina noii străluciri să nu se mai stingă, menținând aprinse candelele sufletelor creștinilor, iar peste întregul Răsărit să se aștearnă pacea deplină.
Căci e loc în lumea asta pentru toate ființele, și pentru săraci, și pentru bogați, și pentru leneși, și pentru cei ce s-au înfrânat, și pentru cei ce au postit, şi pentru cei ce n-au făcut-o. „Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte”. Sărbători luminate!
