Am citit articolul anterior referitor la prețul vieții animalelor și al oamenilor și nu am înțeles conexiunea între problemele enunțate.
Recunosc, sunt un iubitor de animale și nu doresc o dezbatere fără subiect și predicat, deoarece vina aparține în totalitate oamenilor. Valoarea umană nu are preț, este mai presus de orice evaluare tehnică pe care o dau și fac guvernanții noștri, cei fără responsabilitate și credință. Pentru ei, noi nu valorăm prea mult și nici animalele, decât dacă le aduce un profit uciderea lor.
Reamintesc celor care știu că, în alte timpuri, animalele, inclusiv urșii, aveau păduri în care trăiau, iar ocoalele silvice le asigurau hrană în timpul iernii, inclusiv ierbivorelor sau păsărilor. În concluzie, animalele nu coborau în orașe pentru hrană.
Acum, pădurile noastre se împuținează pe zi ce trece, la fel și arealul urșilor și al celorlalte animale, care sunt obligate să caute hrană oriunde. Nu am auzit în anii ’80 să se întâmple ceea ce se întâmplă acum, iar cei care trebuie arătați cu degetul sunt OAMENII, inclusiv pentru câinii maidanezi lăsați de izbeliște.
Se presupune că animalele nu sunt raționale, iar noi, OAMENII, raționali, trebuie să avem grijă de ceea ce ne înconjoară, să fim responsabili pentru faptele noastre. A blama animalele pentru ceea ce se întâmplă denotă o lipsă de înțelegere și resemnare în fața unor acțiuni care pot fi simplu puse în aplicare și remediate.
Pentru valoarea scăzută a vieții unui om nu sunt de vină animalele. Să luptăm pentru creșterea valorii umane în fața guvernanților și, astfel, vom înțelege și celelalte vieți, inclusiv pe cea a animalelor.
Nelu

Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.