Limbajul medicinei, aproape universal (IV)

III.3. D u b l e t e d e p l u r a l
Este ştiut (şi criticat!) faptul că DOOM2 face largi concesii uzului, una dintre ele fiind cea legată de numărul plural. Astfel, cuvinte ca esofag, cerebel sunt recunoscute prin desinenţele concurente (esofage/-uri, cerebele/-uri), în timp ce altele păstrează o singură desinenţă: -uri (femururi, duodenuri) sau -e (infarcte, simptoame, sindroame). Mai dificilă e situaţia când dubletul este însoţit de diferenţieri semantice: coardă, în 1982, avea pluralul coarde pentru sensul „fir, funie” din anatomie, botanică, construcţii, fizică, geometrie, industria lemnului şi zootehnie; corzi pentru sensul de „frânghie la ringul de box” şi pentru „bârnă la casă”; coarde/corzi pentru „strună, parte a năvodului, spadă”. Aici DOOM2 a operat corect: din 2005, sunt admise ambele forme pentru oricare din înţelesuri. Alte situaţii: creieri (anatomie) şi creiere („conducători”); ficaţi (nu ficaturi); virusuri/viruşi, pentru „agent patogen”, dar viruşi („program de calculator”).
III.4. M i g r a ţ i i d e g e n
Sublimat pare a fi de genul neutru, cu desinenţa de plural -e, dar presiunea terminologiei tehnice îl obligă să accepte desinenţa -i, pentru genul masculin.
III.5. S u f i x e g r a m a t i c a l e
Verbele a secreta şi a excreta se comportă diferit în ceea ce priveşte sufixul morfologic (dobândit): (el/ea, ei/ele) secretă (DOOM1 admitea şi secretează), dar (el/ea, ei/ele) excretează (DOOM2 menţionează: „livresc”).
IV. P u n c t u a ţ i e
Corespunzătoare sintaxei, semnele de punctuaţie sunt discrete într-un dicţionar. Uneori virgula este necesară pentru a elimina ambiguităţile: „Tratamentul bolilor, cu substanţele chimice…” Alteori, închid apoziţii.
V. D i s c u r s u l
Pentru asigurarea preciziei (calitate generală a stilului), se apelează la atributive determinative, cu repetarea lui care în aceeaşi frază sau a unui termen: „intestinul subţire şi intestinul gros”.
VI. A l t e l i m b i
De mare folos ar fi cunoştinţele de limba latină şi limba greacă, de unde au fost preluaţi numeroşi termeni: dura mater „membrana externă a meningelui” – DEX; torace, din lat. thorax, -cis (fr., engl. thorax); anastomoză („cuvânt de origine greacă…”). Limba engleză iese uneori învinsă: amidon, din fr. amidon (nu din engl. starch), chimioterapie, din fr. chimiothérapie (nu din engl. chemotherapy; DOOM1 admitea şi chemoterapie, şi chimioterapie), iar anticorp, din fr. anticorps (nu din engl. antibody).
Lucrarea profesorului Daniel Nicolescu este mai mult decât un inventar lexical. Finalităţile indirecte vizează educaţia sanitară a utilizatorilor, dacă luăm în seamă avertismentele medicale (vide cocainomanie, de pildă) sau baremele în care trebuie să se încadreze diabetul, hematiile, leucocitele etc. În ansamblu, dacă ignorăm ordonarea alfabetică, ne putem lesne imagina un manual de anatomia şi fiziologia omului. Pentru cei interesaţi de evoluţia limbii, lectura paralelă a celor două ediţii (1979, respectiv 2016) este utilă în stabilirea particularităţilor şi a dinamicii limbajului de specialitate.
Ioan Dănilă