La 2 septembrie a.c., academicianul Solomon Marcus (n. 1925) a fost invitat de Institutul de Filologie al Academiei Republicii Moldova şi de ICR Chişinău la Congresul „Limba română, limbă a integrării europene“. În acest context a rostit un discurs cu tema „Limba română, între infern şi paradis“, reprodus de revista „Viaţa românească“ din sept.-oct. 2013, din care transcriem câteva fragmente. Textul este foarte uşor de parcurs şi de asimilat pentru că e un grupaj de meditaţii şi amintiri, cu intertitluri explicative.
O RELAŢIE FOARTE PERSONALĂ. „Relaţia mea cu limba română poartă o amprentă foarte personală, la fel de personală ca relaţia cu părinţii mei, cu fraţii şi cu sora mea.“ Titlul adus în sprijin pentru a motiva tema abordată – „Româna globală“, de Sanda Galopenţia.
ROMÂNA MEA E INCONFUNDABILĂ CU A TA. „A mă putea exprima, a reduce la minimum decalajul dintre ceea ce vreau să spun şi ceea ce reuşesc să spun sunt pentru mine nevoi vitale.“ „De aceea, limba română este casa mea.“ „Limba română există în atâtea variante câţi vorbitori ai ei există.“ (Lingviştii numesc aceste varietăţi individuale idiolecte.)
PRIMELE MELE ROSTIRI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. Sunt „două exclamări: < LA VÂRSTA GRĂDINIŢEI. „< UN INFERN: ÎNJURĂTURILE BIRJARILOR. Neavând o curte, pe Strada Iernii din Bacău, copilul S. Marcus era obligat uneori să asiste la spectacolul degradant al conflictelor umane. Durerea viitorului cărturar era că în centrul înjurăturilor se aflau mama, divinitatea, crucea, limba română dezvăluindu-şi „resurse bogate de expresie“, demne de o cauză mai bună, desigur.
CUM M-A MODELAT EMINESCU. În adolescenţă (după cum se vede, Solomon Marcus ne oferă un bildungsroman sui-generis), primele „atitudini în faţa naturii, a boltei cereşti, sentimentul infinitului, reprezentarea cunoaşterii, a trecerii timpului, primul fior în prezenţa făpturii feminine“ i-„au fost modelate de poeziile lui Eminescu“. „Orice limbă este o creaţie colectivă şi în mare parte anonimă“, dar există „coautori cu o contribuţie atât de puternică, încât nu avem voie să-i omitem“. Primul dintre aceştia este Eminescu, cu „merite speciale în configurarea părţii de paradis a acestei limbi“, urmat de Creangă, Arghezi, Ion Barbu şi Nichita Stănescu, elogiaţi „sub aspectul creativităţii lor lingvistice“.
PARADISUL NU E NUMAI LA SCRIITORI. Suntem prizonierii prejudecăţii că literatura e singura cale prin care se îmbogăţeşte limba română. De fapt, „în orice domeniu de creaţie, de activitate profesională s…t, pot fi identificate comori de limbă română“. S. Marcus dă exemplul lui Gh. Lazăr şi Gh. Asachi (de altfel, fondatorii învăţământului în limba română la noi), înainte de care se considera că româna e „doar pentru ciobani“. Mulţi dintre dascălii de azi suntem inexpresivi, uscaţi, un fel de manuale vorbitoare („Doamnă profesoară, ceea ce ne spuneţi dv. este şi în carte!“, a interpelat-o un băiat de-a şaptea pe profesoara de română, fără să ştie că se va supune sancţiunilor…). „Ne lipseşte povestea“, a subliniat în mai multe rânduri Solomon Marcus în faţa unei săli arhipline (Aula Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău) luni, 2 decembrie. Erau de faţă foste, actuale şi viitoare cadre didactice, dar şi părinţi…
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Traducând manuale necesare viitorilor ingineri, de pildă, cei doi au descoperit că „noţiunile şi raţionamentele care apar în manualele şcolare din Occident pot fi echivalate într-o limbă românească foarte exactă şi expresivă, uneori chiar fermecătoare“. Academicianul dă ca exemplu felul în care sunt descrise „căutarea în tablele de logaritmi şi călătoria funcţiei sinus în cele patru cadrane trigonometrice“, care pot deveni „adevărate aventuri, urmărite cu o curiozitate crescândă“.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
