Una dintre confuziile frecvente în domeniul foneticii este aceea între sunet si forma grafica a acestuia. Întrebat fiind ce greutati a întâmpinat în învatarea italianei, un tânar a raspuns ca nu i-a fost usor sa rosteasca literele duble. A vrut sa zica altceva: consoanele geminate sau duble cer o atentie speciala în pronuntare.
În urma cu câteva zile, la filiala Iasi a Academiei Române, în cadrul unei întâlniri între filologii ieseni si cei bacauani, am adus în discutie inventarul de vocale românesti, asa cum apare în unele lucrari: a, e, i, o, u , a, î, â. „E un mare neadevar!” a exclamat prof. univ. dr. Stelian Dumistracel, dupa care ne-a prezentat – de la rubrica sa, „Lingvistica pentru toti” – articolul „Noutati?”, din „Ziarul de Iasi” (18 oct. 2016, p. 4, „Opinii”). „În greaca ori în germana, daca sunt câte doua litere pentru acelasi sunet înseamna ca avem mai multe vocale sau mai multe consoane?” ne-a întrebat cercetatorul stiintific de la Institutul de Filologie Româna „A. Philippide”.
La nivelul clasei a doua, când se învata prima oara corespondenta litera-sunet, se pune în miscare o multitudine de informatii, pe care elevul le poate asimila daca beneficiaza de o bagheta corecta. Ceea ce trebuie stiut înainte de toate este ca în limba româna o litera noteaza, în general, un sunet. Exista însa situatii când acelasi sunet este redat prin doua litere, în functie de pozitia acestuia în cuvânt: încercare, dar stapânire (pentru vocala /î/). De asemenea, aceeasi litera poate nota doua sau mai multe sunete: w în Wachmann, rostit /vah-man/, transcrie consoana /v/; în show, rostit /soŭ/, semivocala /ŭ/; în wigwam „cort din piele al indienilor din America de Nord”, rostit /uĭ-gŭom/, noteaza vocala /u/, dar si semivocala /ŭ/.
DOOM1 (1982) nu discuta amanuntit aceasta chestiune, iar DOOM2 (2005) o face propunând un compus ad-hoc – litere-vocale, care sunt a, a, â, e, i, î, o, u, y (urmând ordinea alfabetica). Asadar, limba româna are 7 vocale (a, e, i, o, u , a, î), dar 9 litere-vocale. Combinatia nu e prea inspirata (e ca si cum am asocia regnul animal cu cel vegetal), dar e o solutie pentru a eticheta un caz real. Similar, exista litere-consoane, desi w noteaza, dupa cum am vazut, o consoana, o vocala sau o semivocala, adica e o… litera mixta. Credem ca e necesara diferentierea între vocale si consoane, pe de o parte, si literele-vocale, respectiv literele-consoane pe de alta parte. De exemplu, ramân are combinatia cAvAcAl-vAc, unde L-V noteaza litera-vocala â.
Pentru a le explica scolarilor, devine obligatorie stabilirea succesiunii litere-silabe-sunete, ca în exemplul: wattmetru (9 litere), /watt-me-tru/ (3 silabe), /vatmetru/ (8 sunete: CAVACACAVACACAV). (Am spus si alta data: la scoala din Gânditi, com. Sagna, jud. Neamt, în anii ’90, elevi din clasa a II-a au demonstrat ca stapânesc perfect tehnica descompunerii unui cuvânt. Scosi la tabla de învatatoarea care sustinea proba pentru obtinerea gradului didactic I, micutilor li se predase logic corespondenta litera-sunet în cuvinte care contineau grupurile de litere ce, ci; ge, gi; che, chi; ghe, ghi.)
Pentru evaluarea cunostintelor de fonetica, ne permitem o sugestie izvorâta din obligatia cadrului didactic de a-si diferentia activitatea cu elevii: celor de nivel minimal li se va admite sa prelucreze cuvinte alcatuite doar din consoane si vocale, celor de nivel mediu li se vor adauga litere-vocale, iar celor de nivel maxim, litere-consoane. Desigur, se pot imagina si alte combinatii.
