Liga pentru Unitatea Culturala a Românilor – 125

Despre acest însemnat organism, înfiintat la 15 decembrie 1890, s-au scris mai multe articole de-a lungul timpului, dar o monografie distincta a aparut abia in 1978, sub titlul „Liga Culturala si Unirea Transilvaniei cu România“ (Iasi, Ed. „Junimea“, 374 p.). La 60 de ani de la Marea Unire, Vasile Netea si C. Gh. Marinescu ne-au oferit o buna sinteza a fenomenului, ambii autori fiind recunoscuti pentru competentele stiintifice, dar si pentru atasamentul aratat unei cauze majore.
La confluenta de secole, evenimente nefiresti au provocat nasterea Ligii pentru Unitatea Culturala a Românilor, ai carei presedinti au fost, printre altii, Grigore Bratianu, V. A. Urechia, Vasile Lucaciu, Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu. Scopul central era apararea drepturilor limbii române, asa cum s-a afirmat la 24 ianuarie 1891, zi cardinala pentru Moldova, Tara Româneasca, dar si pentru Transilvania. Intr-un apel-manifest comunicat presei la aceasta data, se spunea raspicat: „Graiul românesc este nu numai alungat din scolile nationale, dar e amenintat de a fi înabusit chiar în vatra familiei române…“ Ce se întâmplase? In 1890, a fost elaborat un proiect de lege prin care se cerea „ca limba maghiara sa fie introdusa si în azilele si gradinitele de copii în vârsta de 3-6 ani“ (Liga…, p. 43). A fost organizata imediat o conferinta a Partidului National Român din Transilvania (Sibiu, 16/27 octombrie) si s-au initiat proteste ale presei din Bucuresti si din numeroase capitale europene. Cu toate acestea, la inceputul lui 1891, proiectul de lege a fost votat. La Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, în aceeasi zi – 16 oct. -, a avut loc o întrunire a studentilor, dintre care unii au devenit nume sonore în cultura româna: Simion Mehedinti, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, I. Radulescu-Pogoneanu, Gh. Murnu, Simion Mândrescu s.a. Multi ani la rând Liga s-a dovedit o puternica tribuna pentru mentinerea drepturilor populatiei autohtone, „în marea lupta nationala pentru limba, pentru constituirea deplinei sale individualitati, pentru marirea sa“ (V. A. Urechia, catre filialele din Principatele Unite, în 1893). Un nedorit prilej de a-si arata clarviziunea a fost în 1909: „E vorba de procesul Anei Vlad de la Orastie, sotia deputatului român Aurel Vlad, care, împreuna cu mama acestuia, a fost trimisa în judecata pentru faptul de a fi cerut ca la examenele de la scolile primare comunale elevii a caror limba materna era limba româna, siliti sa învete însa ungureste, sa dea raspunsurile si în româneste, pentru a se constata astfel daca si-au însusit sau nu cunostintele necesare“ (p. 219). Urmarea: Ana Vlad a fost condamnata la o luna de închisoare si la plata unei amenzi de 300 de coroane. Evident, a urmat alt sir de proteste.
A fost nevoie de întarirea însemnelor românesti, asa ca pe tricolorul Ligii s-a scris: „Unirea face taria“ (pe albastru), „Liga pentru Unitatea Culturala a Tuturor Românilor“ (pe galben) si respectiv „In hoc signo vinces“/În acest semn vei învinge (pe rosu). Anterior (în 1893), D. Costandache, delegatul sectiei din Bacau, a cerut fixarea unei zile ca sarbatoare nationala pentru românii din provinciile istorice ale Daciei. Propunerea a fost sustinuta entuziast de Barbu Delavrancea si de carturarul I. Bianu. Biruinta de la 1 Decembrie 1918 are si amprenta organismului de acum 125 de ani. În zilele noastre, la Iasi, Departamentul Moldova al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni omagiaza, pe 23 octombrie, optimea de mileniu presarata cu fapte memorabile.
Ioan Danila