Am intâlnit destui primari plictisiti, suficienti, obositi de mândria de a fi cel mai important om din comunitate, dar care au reusit sa faca o bucatica de drum, un pod sau o anexa numai datorita partidului.
Partid in care au intrat nu din convingere, ci conjunctural, la sugestia unui amic sau a unui director care l-a lamurit care e forta “interesului reciproc”. Am intâlnit si edili harnici, sensibili la nevoile cetatenilor, care cred in misiunea lor, dar care, tot dintr-o intâmplare, au nimerit in partidul nepotrivit si mare lucru nu au reusit sa construiasca. Unii au ales doctrina, altii, presedintele.
Cei dintâi au nefericirea de a urma pâna in pânzele albe un lider care nu le seamana si de care se jeneaza. Oameni cu principii care au drept sef politic un derbedeu, un ins needucat, definitiv incatusat in mentalitatea ca totul poate fi cumparat si vândut. “Eu sunt un om de dreapta” imi spunea, nu demult, un astfel de primar, “cred in doctrina partidului”, in programul politic al formatiunii, in promisiunile facute in campanie!
Bine, bine, inteleg nevoia de a crede, de a avea o filozofie, dar cum ramâne cu nepotrivirea dintre vorba si fapta, dintre idei si exponentul acestora? Poate pleaca, spera edilul, si vine altul, mai tânar, mai serios, mai devotat. Nu a venit unul mai devotat, din pacate, ci doar mai nerabdator, slujind aceluiasi impostor batrân, cu zâmbet viclean si priviri amenintatoare, care isi conduce capitanii din umbra.
Prin urmare, liderul sau doctrina? Intr-o societate sanatoasa, nici nu s-ar pune problema unei astfel de optiuni. Traim, insa, intr-o lume a derutei, a schimbarilor necontrolate si a luptei pentru control. De aceea, as spune ca astazi, in România, liderul si actiunile sale concrete sunt mai importante decât doctrina si denumirea formatiunii. Nu cred ca poti sa duci servieta unui ticalos si sa sustii, in acelasi timp, ca slujesti dreptatea si binele care rezulta, chipurile, din program.
Mai rar, exista si cazuri in care inteligenta se intâlneste cu onestitatea, cel care a ales sa faca politica si a fost ales sa munceasca pentru comunitate având sansa de a spune “si doctrina, si liderul!” In urma unor astfel de oameni ramâne mai mult decât un “centru de traditii” fara traditii.
