Intr-o tara civilizata, un presedinte de stat, un primar, un director de institutie si-ar fi dat demisia pe loc daca in institutia pe care o conduce ar fi izbucnit un scandal. Nu are legatura cu vinovatia, cota de implicare sau cu stadiul anchetei/procesului. Ci mai curând cu puterea de a recunoaste ca nu ai fost un bun lider si nu ai reusit sa gestionezi situatiile de criza. La noi, nici cele mai solide probe nu zdruncina scaunele.
Pe ideea ca pâna la condamnare tot infractoru-i nevinovat; nu conteaza ca te huiduie lumea, ca nu te mai vrea si-ti cere demisia. Atât de ridicol a ajuns totul incât unui primar nu i se pare nefiresc, aberant sa „conduca” o primarie din fotoliul din sufragerie. La noi nu s-a inventat „demisia de onoare”, nici când institutia cu pricina e total blocata pe motiv de arest la domiciliu al alesului local, iar absenta lui afecteaza o comunitate intreaga.
S-au inventat, insa, noi definitii pentru cuvântul lider care, conform Dex-ului, ar trebui sa insemne, printre altele, o personalitate dominanta dintr-un grup. Gândul ma duce catre o persoana cu prestanta, care stie sa se impuna (nu cu pumnul in masa, ci prin atitudine, idei si actiuni concrete), nu una care se plânge de comploturi si sabotaje, o persoana puternica, stabila, echilibrata din toate punctele de vedere si nu una care se bâtâie de pe un picior pe altul, de parca a cuprins-o frigurile, se misca haotic, face grimase caraghioase, se bâlbâie, isi da ochii peste cap si clipeste nervos.
Am asistat zilele trecute la un spectacol veritabil, amuzant si trist in acelasi timp, despre ce inseamna a nu fi lider. “Reprezentatia” s-a produs la procesul in care sunt judecati fosti functionari din Primaria Bacau, in frunte cu primarul suspendat intr-un alt dosar de coruptie. Sa recunosti, drept scuza pentru acuzatiile aduse, ca diversi angajati te-au lucrat pe la spate si s-au ales cu un apartament din fondul locativ este dovada clara ca demult nu mai esti la conducere.
Si ca fie ii dai afara pe sabotori, fie iti dai demisia cu toata nevinovatia ta prezumtiva. Pentru ca intr-o tara civilizata, un lider este raspunzator chiar daca nu este vinovat. Si a spune ca nu stiai, ca n-ai vazut si auzit si ca s-a „sustras” un apartament de sub nasul tau, nu e atitudine de lider.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.