Ultima promoție cu 11 clase a Liceului „Alexandru Vlahuță” din Podu Turcului, astăzi liceu tehnologic, a revenit la școală la sfârșitul săptămânii trecute după 50 de ani. O revedere emoționantă, prima pentru unii dintre cei pe care viața i-a dus departe de ținutul natal, o reîntâlnire cu foștii colegi, cu școala în care au învățat timp de patru ani, dar și cu o parte dintre profesorii lor, între care fostul director al liceului Cornel Iasinschi și profesorii Ioan Azoiței, Hristache Pricope, Neculai Morărașu, Gheorghe Roșca, Maria Ion Mădescu.
Frumoși, demni, puși la patru ace, dar mai ales fericiți că se revăd după atâta vreme, foștii colegi s-au recunoscut, în multe cazuri, imediat, dar au rămas uneori încurcați în fața câte unui chip pe care acum îl vedeau prima oară. Nici numele înscrise pe ecusoane nu au fost în asemenea cazuri de folos, dar unii, prevăzători au adus de acasă și fotografii în care chipurile tinere, de acum peste 50 de ani, erau de neconfundat.
„Ați plecat în viață boboci de trandafir – le-a spus absolvenților din 1967 profesorul Hristache Pricope – și v-ați întors acum ghiocei”. În numele conducerii actuale a liceului din Podu Turcului, evenimentul a fost salutat de directorul adjunct al liceului din Podu Turcului, Maria Ursachi-Bobei, iar din partea absolvenților de Valerica Sgarcea (Păvălașc), de Constantin Popa și de Neculai Rotaru. „«Nasc și la Moldova oameni», spunea cronicarul în urmă cu mai bine de patru veacuri – a opinat Constantin Popa.
Parafrazându-l, aș spune că nasc oameni la fel de mândri și în ținutul Zeletinului, la Podu Turcului, Dănceni, Căbești, Glăvănești, Lehancea, Bălănești, Burdusaci, Motoșeni, Boghești, Crăiești etc., așezări atât de dragi nouă, celor născuți pe aceste meleaguri, pentru că ele ne-au dat o identitate, un sens major al existenței, împliniri pe măsură și certitudini ale permanenței spre viitorul care ne aparține”. Iar absolvenții de acum 50 de ani de la liceul din Podu Turcului au cu ce se mândri, cu familiile pe care le au, dar și cu profesiile pe care le-au urmat până la pensionare: profesori (unii fiind profesori chiar în liceul ale cărui cursuri le-au urmat), medici, militari de carieră, oameni de afaceri, ingineri etc.
Rând pe rând au fost strigate cataloagele, iar cei prezenți au putut astfel vorbi, pe scurt, despre experiența lor de viață, despre modul în care ceea ce au învățat în școală a fost transpus în realitate. Toți și-au omagiat profesorii, pentru care acum știu cât respect le datorează.
Participanții la eveniment au păstrat un moment de reculegere în memoria profesorilor și colegilor care nu mai sunt în viață, dar au ajuns și la biserica din Podu Turcului, unde s-a ținut o scurtă slujbă de pomenire.
Petrecerea colegială care a urmat ceremoniei a fost cel mai bun prilej ca poveștile fiecăruia să fie spuse pe îndelete. Pe la mese au reapărut, rapid, plicurile cu fotografii de familie, s-au depănat amintiri, s-au refăcut întâmplări de pomină din anii de liceu. S-au dansat, însă, și celebrele valsuri și tangouri ale anilor 60, dar de neuitat va rămâne și momentul artistic susținut de grupul de artiști – instrumentiști, dansatori și soliști vocali – ai Ansamblului „Busuiocul” din Bacău, condus de Petru Vlase.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
