Anul viitor va avea trei noi zile considerate oficial „libere” pentru toți angajații bugetari: 2 mai, 16 august și 27 decembrie. În total, vor fi 20 de zile libere la anul. Iar 2024 este primul în care apar zile libere și pe 6 și pe 7 ianuarie, de Bobotează și de Sfântul Ioan Botezătorul.
Mai multe zile libere îi vor bucura, desigur, pe bugetari, dar vor naște mai multă emoție în sectorul privat, unde astfel de libere stau la decizia patronilor. Pentru că nu doar de câte o zi liberă va fi vorba, ci chiar de minivacanțe pe bune, precum de 1 Mai și de Sfânta Maria – libere legate de weekend-uri care duc la câte patru zile de buestru. Iar de Crăciun, oamenii se vor bucura de cinci zile de vacanță.
Zilele libere trebuie acordate și în mediul privat, dar numai acolo unde nu e „foc continuu” și poate fi întreruptă activitatea. Altfel, cine lucrează într-un liber trebuie plătit suplimentar. Patronii fac socoteli și spun că astfel de „libere” înseamnă cheltuieli mai mari în bugetul lor. Un președinte al unei filiale județene CECCAR atrage atenția asupra costurilor suplimentare în astfel de cazuri, mai puțin acolo unde se poate da liber angajaților, de exemplu în domeniul consultanței, dar nu numai.
Iar cheltuieli mai mari la un fabricant, înseamnă adaosuri la prețuri care scumpesc viața.
Aș da ceva exemple și de întreprinderi de stat în care producția mai are „foc continuu”, dar ar trebui să stau mult pe gânduri, pentru că nu prea mai sunt. Majoritatea au fost fie privatizate, fie nu mai există. Dar, măsura cu plata suplimentară pentru munca în zilele libere oficial nu e o noutate „postrevoluționară”. Exista și înainte și venea ca un pansament pe sufletul unora care s-ar fi bucurat și ei de… libertate în astfel de zile. Atunci, noțiunea de libertate era tabu și nu se invoca.
Însă, nici de revolte, de proteste n-am auzit după 1989 în rândul celor care nu putea primi astfel de libere, cu toată „libertatea” de a protesta câștigată din 1990. De, ca și adevărul, și libertatea e relativă. Depinde la ce te raportezi.
